al3csandra

Lume, lume!

2009-10-02T01:29:00.000-07:00

Buna ziua dragilor si dragilor
Revin cu un articol in mare forta pentru a aduce la cunostiinta publicului meu cetitor
(ma rog... vreau si-mi place sa cred ca view-urile de la blogul meu nu sunt facute doar asa din intamplarea intamplatoare a intamplarii), cum ziceam...revin cu urmatoarean noutate:
Ca urmare a inceperii unei noi etape in viata mea de studenta silitoare, adica aterizarea direct in anul 3 si intr-o noua camera de camin in Moxa D am considerat de cuviinta sa-mi mut si domiciliul gandurilor si cugetarilor mele online de pe blogger pe wordstress. Da, ati citit corect wordstress nu wordpress. Desigur ca nu am fost in stare sa import de capul meu toate balariile pe care le-am scris ci cu mult ajutor. E ok. Ne vedem deci acolo.

Nu va mai plictisesc!(aici, ci in alta parte: http://al3csandra.wordstress.org)
Toate cele bune!

Grupul fetelor plimbarete salute betivii nocturni

2009-09-19T12:44:00.000-07:00

Sunt un om cu multe principii. Unul dintre ele e:”Mie nu mi se poate intampla niciodata X lucru”. Culmea, e ca altarul principiilor mele s-a clatinat zdravan intr-o frumoasa noapte petrecuta in orasul natal. Sa tot fi fost 2.30 dimineata. Ca orice om normal la ora aceea ma intorceam acasa. Dau banii la nenea taximetristul si, cum pofta mea de mere era de nestavilit(sa mai comenteze altii ca nici asta nu e viciu ca-l bat), ma gandesc sa ma duc la Non-Stop-ul din apropierea domiciliului meu propriu si personal pentru a-mi procura doza zilnica de fructe interzise. Zis si facut. Ajung in fata mini-market-ului ca sa constat cu stupoare ca e inchis. Pe sistemul:”Bah, la cat inchide la Non-stop?” indrug vreo cateva urari de bine pentru patronul respectiv si pornesc spre casutza.
Nu stiam ce ma nelinistea mai mult: gandul ca difera conceptul meu de non-stop cu cel al lui nea Pandele, proprietarul chioscului sau gandul ca trebuie sa-mi achizitionez cat mai curand un sotz cu ditamai livada de meri, pentru a-mi stavili poftele nocturne. Ma rog, pana sa-mi fac eu o introspectie ca sa clarific fenomenul, zic sa-mi bag castile in urechi si sa o iau agale, nici calare, nici pe jos, in ritmuri de pop-rock spre casa.
Numai ca aud niste pasi in spatele meu. Nu sunt indiscreta, asa ca nu ma intorc. Si tot auzeam pasi asa, pasi care, conform intuitiei mele feminine, trecusera din viteza intai in viteza a doua si tot accelerau asa. Cum sunt surda de-o ureche, zic sa opresc muzica, ca sa inteleg ce se intampla. Nenea din spatele meu vorbea la telefon(mai sughita din cand in cand, si i se mai impleticea si limba in gura):”Da, c**ie, e una in rochie acuma in fata mea. O ajung din urma acuma. Haideti si voi!”. Aceea a fost intriga care a determinat sirul de activitati intreprinse de mine.”Opreste-l in pana mea pe Robbie Williams cu ai lui Angels, sa te ajute acuma ingerii daca tot faci pe grozava si umbli teleleu pe strazi la ora asta”, zise o voce in mintea mea. Ulterior mi-am dat seama ca era constiinta.
Si merg. Si nenea tot mergea. Pe sistemul:”Cum o dai ca dracu iese” ma gandesc:”Ei, fata tatii ce e de facut?” Sa alerg?Nu era bine din cel putin doua motive: 1.in cizme nu pot sa fac concurenta nici macar unui melc, cand vine vorba de viteza de alergare. 2.cainii ce-si facea somnu(cam asta ar fi trebuit sa fac si eu la ora aia, dar naah..) s-ar fi luat dupa mine 3.nenea ar fi inceput si el sa alerge si siguuuuur m-ar fi ajuns. Accelerez putin, dar nu alerg si aud un zgomot in spate. Nenea intrase in capota unei masini. Masina era cat se poate de foarte parcata. Ma intorc, il sagetez cu ochii mei obositi si inrositi de la fumul de tigara, si ma tot uitam la el. Nenea incepe sa zbiere:”D’soara vreau sa-ti zic ceva, stai ca vin acuma”. Se ridica de pe capota, isi impleticeste picioarele si tot tipa, asa. Cade, da sa se ridice si tot scotea niste onomatopee. Si in clipa aia intervin cainii, care incep sa-l latre. Nenea da sa loveasca catelu, si aud in clipa aia o haita venind amenintator din spatele meu.”Perfect zic, te crezi la teatru, in loc sa o tai mai repede spre casa, stai la spectacol. Nu vei fi jefuita, ci muscata de caini, muuulti caini. U stuuupid!” Dau sa incep un Tatal Nostru, dar nu-mi venea in minte decat “I’m loving angels instead.” Clar!! Ma pedepseste Dzeu prin muscaturi canine, sa nu stiu Tatal Nostru.” Cainii trec pe langa mine si se duc la nenea, care ma tot striga ca sa-mi zica ceva.
Zic un “multumesc” in gand catre Divinitate si pornesc spre casa. Explicatia cazaturii lui nenea: era fericit ca-si primise salariul si se cinstise asa putin, era mai turmentat si de aici si intoxicatia cu asfaltul pe care a suferit-o in incercarea de a articula niste cuvinte adresate mie.
**=oa
Morala: Consumul nocturn de mere dauneaza grav sanatatii:)))

Oameni si locuri

2009-09-17T01:26:00.000-07:00

Sunt aromanca. No secret about that. Nu o sa stau sa explic de ce imi place sau nu situatia mea etnica in care ma gasesc fara niciun fel de drept de apel, ma voi limita, in schimb, la a prezenta cateva aspecte din viata de zi cu zi a neamului acesta care s-a aciuat din Grecia, in Bulgaria si care, in final, a ajuns pe plaiuri mioritice.
1. In orice neam de aromani vor exista babe surde, scuze, vor exista femei venerabile octogenare care intotdeauna, dar INTOTDEAUNA isi vor da cu parerea referitor la ce ar trebui sa faci tu in calitatea ta de tanara speranta a Romaniei, adica ce ar trebui sa studiezi, unde, cu cine ar trebui sa umbli, la ce ora sa vii in casa(desi nu mai ai ora de intrat in casa de cand ai intrat la liceu, si acum esti chiar la facultate), la ce varsta sa te mariti/insori, desi(culmea!) nu esti implicat(a) in nicio relatie cu nimeni de ceva vreme, si nici nu intra in planurile tale de viitor de a-ti pune pirostriile prea curand, si ultimu, dar nu cel din urma aspect, demn de a fi mentionat, babele...stiu, ELE stiu cu cine te vei casatori si cum vei face nunta, adica stiu ele pe nepotul de frate al cumnatei din partea sotului verisoarei de gradul II care are casa de piatra la tzara cu veceu in fundu curtii si cu 50 de oi la stana si trei curci in cotetz. Shaul nu are scoala, adica l-au dat ai lui la oras, a terminat liceu in Babadag, deci e perfect pentru tine, proaspat iesita de pe bancile facultatii din capitala, unde ai mai auzit de unele, de altele, ai mai facut de unele, de altele... La baieti e cam la fel. Exista fata lu cumatru din partea matusii lu vecinu din satul Ciorogarla, e fata de familie buna, e cuminte, cu capul pe umeri. Sigur, nimeni nu contesta acest lucru. Numai ca...ce te faci, daca tu in ipostaza masculina/feminina sau(mai nou...hermafrodita, am vazut cazuri sooo hush hush), adica tu baiat/fata care esti ai pe altcineva? No problem. E necesar sa-i spui cum il cheama pe respectivul/respectiva si mai ceva ca Google-ul sau SRI respectiva urmasa demna a lui Cupidon si Poirot in aceeasi masura, baba that is, iti va spune si ceea ce nu vroaiai sa stii despre el/ea. U name it: ce mananca, unde, cu cine, ce culoare au shosetele lui/ei si cand si-a facut ultima revizie la masina. Eu inca ma mai mir cand sunt martora la astfel de discutii, evenimente. Si de cand am facut eu ochi, cam de vreo 10 ani asa, de cand am inteles cum stau lucrurile in neamurile de machedoni, nu ma pot opri dintrun ras hilar.(si cine ma cunoaste, stie cum pot rade eu).
2.La nunti, botezuri, inmoramantari, babele dicteaza. Cuvantul lor e sfant. Ce daca e nunta ta? Ce daca e copilu tau? Ce importanta au aspectele astea? Nu sunt argumentele suficient de puternice pentru a o convinge pe respectiva/respectivele(in cazurile nefericite) de a nu-si impune punctul de vedere. Astfel:
-la nunta: obiceiurile sunt facute dupa cum zice tzal Nely/Tacu; asa ca tu in calitate de mire/mireasa vei pupa mainile tuturor ex-comunistilor care vor face glume proaste de genu: te mariti/insori si u in final?cum (l)-ai pacalit(-o)? Charming.
-la botez: copilul, fie si vara in iulie, e imbracat cat mai gros sa nu raceasca. Baba nu e atenta la slujba, ca deja o stie, ea are dreptul sa comenteze ultimele barfe si sa mai bage asa, din cand in cand(numai cand considera ea) cate o cruce si un Doamne ajuta!

Concluzie: In neamurile de machidoni femeia dicteaza, sigur cu conditia ca respectiva sa:
-aiba peste 60 de ani
-fi locuit cu soacra care sa o invete how to be a scorpie in 30 de ani
-fi crescut unu/doi nepoti pentru ca la piata/parc/biserica/vizite sa se laude ca timp de 5 ani a tot schimbat scutece, a tot pregatit biberoane, ca nora nu face nimic etc

Dumnezeu sa MA aiba in paza!

p/s: nu contest ca aceleasi lucruri nu se intampla si in alte neamuri minunate, si nici nu spun ca e ceva rau in situatia actuala, prezint doar o realitate, asta nu inseamna ca nu ma mandresc cu originile mele, e cea mai mare idiotenie sa-ti fie rusine cu ceea ce esti.:)

Hai, vino iar in gara noastra mica!

2009-09-14T05:20:00.000-07:00

Pe sistemul:”Trenul nu te asteapta, trebuie sa-l astepti tu pe el”, am poposit dumineca seara in gara mult mai devreme, prea devreme chiar. Ca un calator responsabil care sunt, am fost si voi fi eu, pe persoana fizica am aterizat precum o veritabila Cleopatra Stratan cu ditamai bagaju dupa mine, cu laptopu in ghiozdanul in care am gasit de cuviinta sa indes si niste cosmetice, ca deh...in valiza-mi minunata nu mai incapea nimic.
In gara, e ca....in gara. E trist. Mi se facuse foame. Asa ca mi-am luat de papa si m-am asezat pe un scaun care probabil era raiul ciupercilor, virusurilor si al microbilor. Bine ca mi-am dezvoltat o imunitate deosebita in copilarie, asa ca nu-mi fac griji sa fi poposit la mine in metabolism vreo gripa aviara, porcina sau mai stiu eu ce. Un nenea langa mine isi tot baga si scotea in ea de tara, de politica, de economie, de tot. Si mai si scuipa. Si tot scuipa. Si eu mancam. Cu riscul de a ma repeta, am crescut cu verii mei, asa ca...a vedea pe cineva scuipand in timp ce mananc e asa...parfum, frectie la picior de lemn. Prietene pentru a mi se intoarce mie stomacu pe dos si a ma opri din activitatea de ingurgitare e nevoie de mult mai mult, adica...nah..am avut parte de un antrenament aparte...nu vreau sa intru in detalii, pentru a nu risca sa-i fac pe altii sa-si vada pranzul/cina/micul dejun in fata ochilor, sau pe tastatura, dupa caz.
Niste copii ai strazii veneau cersind:”D’soara da si mie 1 leu sa-mi iau o paine.”Opa, zic, de unde pana la aparitia RON-ului se multumeau cu 1000 lei echivalentul a 10 bani, acum, probabil datorita crizei financiare, considera de cuviinta ca se poate cere mai mult, adica 1 leu nene, 10000 lei vechi. E bine sa ai standarde inalte si pretentii asa ca...what the hell?
O tiganca(fara niciun fel de urma de rasisim) a tinut mortis sa-mi ghiceasca in palma. Vroia o tigara. Culmea! Si eu, in momentul ala, dar pacat ca nu fumez! Si-mi tot zicea ca se multumeste si cu un leu. Si ea! Tot cu un leu. Fie, zic! Oricum nu mai rasesem copios de ceva vreme, asa ca am lasat-o sa-si faca damblaua. Viitorul meu e sumbru, minunat si plin de evenimente: ma casatoresc de 3 ori(probabil cu Jared Padalecki, febletea mea profu din anul 2 si ma tot gandesc la al treilea personaj?Oare cine o fi?), o sa am 2 copii, o cariera infloritoare, si tragismul demn de o telenovela produsa de Televisa, o sa am tot ce-mi doresc dar o sa fiu nefericita, trista, o sa-mi lipseasca ceva, vedea asa...o durere in sufletul meu.:| “Bine femeie” ii zic. “U made my day, or what’s left of it anyway.” Apreciez. I-am platit sesiunea de terapie prevestitoare a viitorului si mi-am aruncat bagaju(la propriu) in tren. I-a cazut un maner si o chestie din plastic a carei utilitate nu o gasesc inca.

Toate cele bune!

De prin parc adunate

2009-09-10T14:22:00.000-07:00

Pe principiul:"Sunt retard si pot mai mult" tin sa povestesc o serie de intamplari prin care am trecut recent. Sunt un fel de magnet cand vine vorba de a atrage comentarii care mai de care mai inteligente de la diversi ratatzi. Alerg ca tot omu prin parc. Cismigiu. Singura, ca altfel nu pot, ca am tendinta de a vorbi cu co-alergatorul meu:d Imi zbiara muzica in urechi. Numai ca azi mi s-a stricat o casca. Si am avut marea sansa sa aud cam ce comenteaza grupul de shmekeri din juru-mi. Utilizand excesiv conditionalo-optative:"ce ti-as face, ce ti-as drege", intrebari retorice:"nu vrei sa...", imperative:"hai sa...", si facand aprecieri referitoare la mine, bineinteles ca ma refer aici la aprecieri in ceea ce priveste capacitatile mele intelectuale, pregatirea mea academica, precum si parerea mea in ceea ce priveste incalzirea globala, in niciun caz nu se refereau la...nuj, exemple arbitrare sa dau:"ce pantaloni scurti ai", sau:"porti sutien" sau(mai nou): "tu ai doar tricou ala si atat?:|", bun cum ziceam...avand un astfel de limbaj cordial in relatia cu mine, sa zicem ca nu ma simteam nici deranjata, nici amenintata, nici cu capsa pusa. Erau niste vorbe si atata tot. Numai ca, probabil ca vazandu-mi perseverenta cu care tot treceam pe langa ei, facandu-mi turele si nesimtirea de a nu-i baga in seama, ciumpalacii au simtit nevoia sa se exprime nu numai verbal, ci si tactil, pe principiu:"ce pana mea, tot avem 5 simturi, hai sa le utilizam pe toate". Nu mica imi fu mirarea cand unul incepuse sa mearga cu scuterul pe langa mine. Imbecilul simtea o atractie aparte fata de bronzul picioarelor mele, ca sa o zic intrun mod, cat de cat elegant. "Amice, ii zic, tu chiar nu gandesti? Esti prost? Nu te gandesti ca poti sa cazi si sa ma lovesti si pe mine? Creierul tau unde e?In emisfera sudica a corpului?" Insul se calmeaza, eu pornesc spre casa. Si ma duc sa-mi cumpar apa, ca tot omu. Un personaj dintr-o masina cu geamuri fumurii imi adreseaza urmatorul enuntz exclamativ:"Esti ca un pahar de apa si mie mi-e o sete de mor" Reactia mea a fost: :| din cel putin doua motive: 1.replica o mai auzisem in film, deci unde e originalitatea? 2.prietene sunt transpirata, rosie la fata, de abia respir, imi tarasc picioarele, fuck off.

Multumesc lui Mircea Badea ce a povestit o intamplare similara cu iubita lui in parc, numai ca ciumpalacii aia si-au cam luat-o grav de la ea, eu din fericire nu a trebuit sa-mi exersez cunostiintele de tae kwan do:)) sigur maine e o alta zi.

Toate cele bune!

Cate bordeie, atatea obiceie...

2009-09-07T14:49:00.001-07:00

"Ana...shaule ce-ai facut? Nu ai vazut ca s-a facut cat malu?"
Ma gandesc sa postez si traducerea pentru aceea care nu sunt de pe plaiuri constantene:
1. "ana" joaca rol de interjectie, ceva de genu: baaaaaaaai, maaaaaaaai si alte apelative de genu cu multe vocale in interior.
2. shaule inseamna omule, tipule, vere, frate, ciumpalacule(nici chiar asa)
3. expresia "cat malu", deosebit de sugestiva, de altfel presupune niste proportii la fel de mari ca si recesiunea in care se afla economia in prezent. adica proportii magistrale precum furturile de la Ministerul Tineretului si Sportului, sau ca minciunile promulgate de potentialii alesi in campaniile electorale...sau ca...dar presupun ca s-a inteles unde bat.

Motivul acestui scurt curs de lingvistica regionala contopit cu expresii populare locale este simplu: nu m-am facut intelesa de multe ori cand am inceput sa vorbesc in dialectul constantean.
Si mie mi-a fost greu sa ma lamuresc ce e aia o helanca. Noi ii zicem maleta:|. Si din cate am inteles "ghertzoi" e de rau. Mie mi se pare amuzant, dar conform codului strazii e un cuvant...mai...hai sa spunem ca nu e un compliment si ca daca adresezi cuiva replica anterioara exista sanse mari spre foarte mari sa fii nevoit sa o iei la fuga, dand si proba de viteza, dar si cea de rezistenta in acelasi timp.

De prin Sibiu adunate, tin sa precizez:
"nu te da lebada in lighean"
"apuca-m-ai de shtreampeni"
"arat ca fanu"
Traducerile le astept si eu. Si tot astept asa de vreo 5 ani de cand bantuiam cu Miruna prin Piata Mare si Parcul"Sub Arini" din fosta capitala culturala.
Alte expresii si lozinci regionale in momentul aista nu-mi trec prin cap. As putea sa incep sa vorbesc precum Creanga, ca de putin timp am venit de la el din Moldova, dar banuiesc ca:"pocinog", "shturlubatic" s.a.m.d puteti citi si in Amintiri din copilarie.

Filosofii si spetze matinale

2009-09-06T08:38:00.001-07:00

Combinatia: noapte alba, struguri culesi pe furtuna, alergat prin ploaie, dormit 3 ore, mic-dejun nemancat si stat pe un scaun in speranta poposirii unui client(oricare!) in magazin, are un efect ciudat asupra mea si a lui h'ame. In orice caz, ma gandesc ca daca nu ar fi fost indeplinite conditiile de mai sus, probabil ca nu ar fi avut loc minunata discutie, care a avut drept deznodamant nasterea unui lait motiv:))) ce a devenit ulterior si pretext pentru statusul meu.
h'ame: si care ar fi problema daca o fata ar invita un baiat la o cafea?(zise ame, asezandu-se pe scaun in speranta ca se va transforma in pat cu saltea relaxa)

alexa: eu nu as invita niciun personaj de sex masculin(zic eu, aranjandu-mi parul ce era impartit in districte: o parte cret, o parte drept, o parte ud leoarca)

h'ame: pai de ce?(zise h'ame facand ochii mari-mari si cerandu-mi cu puterea mintii oglinda pentru a-si admira cearcanele)

alexa: ca nu. simplu. sa ma invite el, ce atata incoace si incolo, vrea sa-l tin si de mana? il doare gura sa zica?!in plus eu nu as rade ca bou baltii chit ca m-ar invita si un pusti de 13 ani la cafea, lucru care s-a intamplat de altfel, copchii sunt lipsiti de inhibitii nowadays.(tot cu puterea mintii ii mai cer o piersica)

h'ame: pai hai sa ne gandim ce s-ar intampla. ca tie iti pasa si de ce zic ceilalti

alexa: nu, ca tie nu-ti pasa. logic ca mi pasa, am orgoliu si eu (zic eu, cascand si alungand primul client cu privirea pe care i-o arunc in semn de: nu, nu ma ridic de aici si nu, nu aveam tricou dintr-ala si pe verde, ci doar pe maro)

h'ame: deci. prima situatie: tu il inviti. el zice amicilor de asta si te refuza. amicii ii zic: esti prost ca nu ai acceptat.
a doua situatie: tu il inviti. el zice amicilor de asta si accepta. amicii ii zic: ha ha... iti place de ea.

deznodamant: ras hilar datorita concluziei extrem , dar extrem de simpliste gasite de h'ame, la ea totul e in negru si alb, no grey 4 her. sigur ca oboseala si foamea au avut si ele ponderea lor in considerarea vorbelor ei fff amuzante, desi...culmea...nu erau:|, dar am promis sa incep sa postez din perlele ei, caci e sursa nesecata de inspiratie.

de la h'ame citire: :"imi doresc sa fiu muscata de un caine, nu am experimentat niciodata senzatia asta" reactie: :|"

Toate cele bune!

Rugaminte

2009-09-02T13:47:00.000-07:00

As fi vrut sa nu mai zboare asa, fara sens, spre alte meleaguri. Sa ramana doar cu mine. El si cu mine. Atat. Ar fi fost mult mai bine. Si ma tot tocmesc cu el, sa nu mai plece. Dar noaptea, nu am cum sa-l opresc sa nu faca ce vrea el. E ceva mai puternic decat propria-mi constiinta si stapanire de sine care il trimite spre altcineva. In somn, ma tot rog sa nu se mai duca acolo... Dar pleaca, iar si iar. De atatea ori am incercat sa-l controlez, dar in ultima perioada am obosit. Oare de ce, tot ceea ce tine exclusiv de mine reusesc sa duc la bun sfarsit, dar cum intervine in ecuatie si un alt factor...ma dau batuta asa de usor. Pleaca si se intoarce cu imaginea care mi-o doresc atat de mult sa devina realitate. E ca un balonas de sapun...traverseaza kilometri si kilometri ca in momentul in care ajunge la mine sa se sparga, sa ma trezesc si sa-mi dau seama ca a fost un vis. Si ma supar...pe mine, pentru ca nu am putut sa fiu mai categorica si pentru ca nu l-am pastrat doar pentru mine, cu mine, doar cu mine, nu si cu altcineva. Daca-mi intalnesti vreodata gandul, caci el zboara spre tine, nu rade de el, intelege-l si raspunde-i in vreun fel, orice fel. Eu nu pot sa-l opresc sa zboare spre tine, poate ca tu poti.

Ba da ce proasta e!

2009-09-01T14:41:00.000-07:00

Nu-mi plac tutele fara creier care in lipsa de sinapse si implicit neuroni isi utilizeaza precum oamenii pesterilor exclusiv acele parti pe care se poate pune mana. Adica daca au o pereche de sani, niste craci si doza aia de "viclenie" pentru urmarirea banului aflat in posesia unuia de sex masculin, profita nene....la maxim. Ce mai conteaza ce scoti pe gura? Conteaza ce bagi in gura. Ma uitam, in transa fiind, la tv. Bad idea. Stiu. Si nimeresc la o emisiune de televizor, unde era invitata o d'soara(ma rog, daca tipa mai e d'soara, eu sunt Sf. Filofteia). Se vedea clar ca ii era foarte greu sa lege mai mult de 3 cuvinte, fara sa bage un aaaaaaaa, si de aceea la orice intrebare legata de relatia ei cu un fotbalist(al treilea din palmaresul ei, al 3-lea fotbalist, sa ne intelegem...ca asa, din sfera exterioara fotbalului, fara numar), duduia raspundea:"Nu vreau sa comentez aceasta intrebare".
Pe principiu:"Fataaaaaaaaaa(zis a la Mircea Badea) de ce puii mei crezi tu ca ai fost invitata la tv? Ca nici frumoasa nu esti, nasul tau atingea cote alarmante, inteligenta, nu se pune problema, fataaaaaaa, relatia ta cu X-ulescu intereseaza, tu ca persoana fizica...nu.
Adica duduia a lamurit foarte clar faptul ca:"eu nu mai fac nici prezentari de moda", moderatoru tv:"si ce faci", tuta raspunde:"nimic, stau". Bravooo, bine punctat, iti recunosti statutul de trantor. Iubita lui X-ulescu. Sigur intro luna maxim va fi iubita lu Y-ulescu.
Debordanta de inteligenta si spontaneitate a fost si afirmatia:"vreau sa se scrie si lucruri bune despre mine, nu numai scandalurile", asistenta moderatorului:"si ce faci tu de bine, ca sa se scrie, ca ai zis ca stai", duduia:"cine esti tu?nu vorbesc cu tine, ca nu stiu cine esti". Bravo inca o data, ai inchis-o pe asistenta aia, u are the man:))).
Intrebata fiind si de fostele relatii ale iubitului ei fotbalist cu nuj ce cantareata, tuta a zis ca nu vrea sa comenteze. Fataaaaaaa, nu ti se cere sa faci o prezentare in antiteza, sa scoti radacina patrata sau sa calculezi logaritm de baza pi,tz din nuj ce expresie, ti se punea o intrebare, ca sa-si ia si nea moderatoru leafa. Ca daca tu, tu ca persoana fizica arzi gazu de pomana, ca ai recunoscut ca nu faci nimic, deci tu faci umbra pamantului degeaba, despre ce ai fi vrut sa te intrebe? Despre nimicul de dimineata, ala de la pranz, sigur nimicul pe care il faci dupa amiaza si sexul de seara?
Am fost scarbita efectiv de emisiunea cu pricina, si de gandul ca jumatatea aia de neuron o utilizeaza exclusiv ca sa inteleaga cum sa-si incaltze cizmele Prada, asta ca sa nu incurce stangul cu dreptul.

Toate cele bune! Personajul: Andreea Tonciu, Tompciu...whatever.(fataaaaaa du-te si pe la scoala!!)
p/s cer scuze, mii de scuze ca nu pot pune si o poza cu duduia, dar in toate e goala:| si nu promovez pornografia, cu nuditatea nu am nimic:)

Cele mai tampite replici de agatat

2009-09-01T09:30:00.000-07:00

De cand am poposit in capitala, am inceput sa tot citesc, si citesc cam orice. Ultima gaselinita: cele mai faimoase 13 de replici de agatat. Atentie...este vorba de cele mai proaste replici de agatat pe care le utilizeaza barbatii, asta ca sa ne facem intelesi. Nu sunt o specialista in domeniu, nici pe departe, numai ca mi s-au parut foarte amuzante, si le postez din marinimie pentru cei interesati.

1.As vrea sa fii o usa ca sa te trantesc toata ziua.
2.Ai 206 oase in corp. Vrei inca unul?
3.Pot sa-ti iau ceva de baut, sau vrei doar banii?
4.Poate ca nu sunt cel mai aratos tip de aici, dar sunt singurul care sta de vorba cu tine.
5.Studiez pasarile salbatice si ma uitam dupa roscata-cu-piept-mare-mortala-la-pat.Ai vazut-o cumva?
6.As fi vrut sa fii un carusel cu calusei, ca sa te calaresc toata ziua pentru 20 de banuti.
7.Tare as vrea sa vad cum arati, cand sunt dezbracat.
8.Sper ca esti doctorita, pentru ca mi-a aparut o umflatura.
9.Tu.Eu.Frisca.Catuse. Alte intrebari?
10.Vii pe la mine sa mancam niste pizza si sa facem sex? Nu? De ce? Nu-ti place pizza?
11.Iti speli pantalonii cu cel mai bun detergent de pe piata? Stralucesc de ma vad in ei.
12.Mi-am pierdut catelusul. Ma ajuti sa-l gasesc? Cred ca s-a dus in camera asta de motel.
13.my ultimate favourite: Frumoase picioare...la ce ora se deschid?=))

H'Ame Pivoine et moi

2009-08-30T06:10:00.000-07:00

Exista un singur om in lumea asta care ma cunoaste la fel de bine cum ma cunosc si eu pe mine. Ba chiar mai bine, as adauga. E ciudat cum nu trebuie sa-i zic ce am, sa-i explic ce ma framanta, sa-i spun la ce ma gandesc sau la cine, sa-i zic ce vreau, dupa ce tanjesc sau de ce am privirea pierduta in spatiu. Stie si pasii pe care i-am facut ca sa ajung la o anumita concluzie, stie tot. Vorbeste in dodii, rade zgomotos, tipa pe strada cand imi explica ceva, danseaza fara niciun fel de oprelisti, zice intotdeauna ce gandeste, avand grija(spre deosebire de mine)sa nu raneasca pe nimeni. E probabil cel mai altruist om din univers. Ar fi in stare sa-mi dea toata hainele ei ca sa ma vada zambind. Tot din altruism incerca sa-mi faca cinste cu o prajitura. Stie ca that ain't gonna happen. I don't eat sweets, honey! Cateodata ma uimeste cum imi anticipeaza fiecare gand, miscare, gest. Nu-i place ca sunt un copil. Nu-i place asta la mine. Deloc. In rest, ma simt ca si cum m-as uita in oglinda de fiecare data cand o vad. Sigur mi-as dori eu ochii aia mari, mari ai ei daaaar....besides that...i can't tell any difference whatsoever.
Ne apropie gradul inalt de dezordine, imprastiere a lucrurilor, cantitatile industriale de rimel de pe gene, glumele cu fetele noshtre, si totusi, hiii5 etc, ne apropie faptul ca ne pasa putin spre deloc de tot ce ar comenta cei pe langa care trecem prin parc in timp ce cantam si urlam sa ne facem auzite, ne apropie dorinta de a schimba lumea, idealismul nostru tampit.
Ne diferentiaza faptul ca ea merge 2 m si gafaie de oboseala, eu alerg 2 kilometri si continui sa alerg pana imi ating norma zilnica(trebuia sa o zic si pe asta). Ne diferentiaza faptul ca eu nu sunt dispusa sa stau sa incerc sa cunosc un om, daca nu are nebunia aia care sa atraga ca un magnet, mister poate, sau click-ul ala idiot care exista in fiecare dintre noi, ea in schimb, crede ca fiecare merita o sansa, fiecare om poate sa fie schimbat, si investeste in persoana respectiva timp, sentimente...cu ce folos as zice eu? Concluzie: relatii sporadice de 2-3 luni la mine si ditamai povestea de 3 ani la ea. Deznodamantul? Nu se stie inca, suntem prea tinere. Si ultimul aspect ar fi faptul ca eu stiu sa conjug verbul AIMER spre deosebire de ea. Sa spunem numai ca ea i-a dat o forma mai aparte: je m'aime, tu m'aime, il m'aime...etc...se mai intampla, sa conjugi bagand pe acolo si un pronume personal. C'est la vie
Putem considera prezentarea anterioara o caracterizare in antiteza. Personajul misterios e Ame, h'Ame.

Impresii post-concertiste

2009-08-29T04:04:00.001-07:00

Am fost in calitatea mea de mare melomana(urat cuvant stiu) si la concertul mult asteptat, al Madonnei adica. Nu o sa stau sa comentez acum organizarea de-a dreptul jalnica, praful pe care l-am inhalat si modalitatea in care in timp record tricoul meu din alb ajunsese crem cu nuante maronii-negricioase. Nu vreau sa abordez acest subiect, pentru ca sincer, nici nu ma asteptam la mai mult. E ok ca in Romania secolului XXI sa nu existe un spatiu adecvat in care sa se desfasoare astfel de evenimente. E ok?!:| Lucrurile care merita sa fie mentionate din cadrul minunatului concert.
1.se tot zice prin targ ca inaltimea medie a barbatilor din Romania e de 1.75.Ei bine, in fata mea, se facuse un zid cu exceptiile exceptiilor: toti aveau peste 1.85,unii dintre ei ar fi putut lejer sa joace in NBA. Dragii mei ce mancati, imi venea sa-i intreb.
2.in portiunile libere, adica in spatiile in care nu existau oameni care sa aduca cu Farul din Alexandria la inaltime ma refer aici, bineinteles, se mai trezea asa cate un cuplu sa se creada turnul Eiffel, si el o lua pe ea pe umeri. Prietene, ce mai vede prostimea din spatele tau, care la fel ca si tine a achitat beletul?! Oare ce mai vede? Nu e vina mea ca draga-ti consoarta are 1.62 pe tocuri de 12 cm:|(un calcul simplu matematic denota adevarata inaltime a d'soarei un metru juma that is...asta e, nici mie nu-mi convine ca nu pot sa port tocuri kilometrice...c'est la vie)
3.cand a inceput diva sa presteze s-a putut observa o miscare a maselor, pareau atrasi de scena precum magnetii. Si tot treceau asa pe langa tine, prin tine, te calcau pe picioare, iti bagau in moarte clinica degetele mici de la picioare, am vazut si cazuri in care fara sa soliciti, primeai in dar, o baie de coca-cola. Sigur turneul Madonnei se numea:"Sticky and Sweet", asa ca....lipicios ramanei tot concertul, asta ca sa fii in comuniune directa cu regina pop.
4.din senin se mai trezea cate unul se huiduie asa fara sens. De obicei era prin preajma mea, motiv pentru care inca mai am o ureche infundata.
5.in pauza dintre prestatia lui Paul Oak.... si Madonna au venit niste nenea si tanti foarte draguti care au dat cu mopu, mai o carpa pe jos, mai un lustruit...the usual stuff. Romanii nostri nu s-au dezmintit cu caterink si au inceput sa aplaude si sa fluiere oamenii de serviciu care-si vedeau de treba
6.o duduie de langa mine a inceput sa zbiere, probabil extaziata de importanta evenimentului:"Nu vrem bani, nu vrem valuta, vrem Madonna sa ne...bip"
7.apreciez gestul lui Calin de a face poze toturor cefelor(de la singularul ceafa, partea din spate a capului, da...chiar ea...ceafa) cefelor personajelor care se asezau asa in fata noastra, no reason at all, noi credeam ca erau in trecere, dar nu...ei gasisera locul potrivit de a filma show-ul
8.apreciez si curiozitatea Laviniei de a-i arata pitipoance(sigur si Dan vroia acelasi lucru, dar din alte motive decat Lavinia)
9.credeam, pana sa o vad pe Madonna, ca am o conditie fizica ok, nah...am facut si eu la viata mea sport, insa...vazand-o pe diva cum sare coarda, giumbushlucurile pe care le facea in timp ce sarea coarda, m-au condus la concluzia ca conditia mea fizica exista, dar lipseste cu desavarsire.(scz de cacofonie)
10.voi face o cercetare pentru a afla cate perechi de plamani are diva, pt ca nu se poate sa tzopai atata, si sa nu gafai deloc in timp ce canti...e inuman.
11.si ultimul in cele din urma...referitor la discriminarea rromilor din Romania. Draga noastra regina pop, tziganii o duc cel mai bine in Romania....mai bine decat multi romani. Sunt apreciati, nu le du dumneata lor grija...cand le-oi vedea castelele din tara, o sa-ti schimbi imediat parerea. Manelari sau cocalari, camatari sau oameni de cultura, politicieni sau artisti, tziganii o duc cat se poate de bine in Romanica. Si eu chiar nu fac discriminare, nu am nimic cu nimeni si cred cu tarie in egalitatea dintre oameni.Huiduielile au venit ca ceva firesc in urma enuntului divei. Oamenii de acolo nu erau de acord cu ea, simplu. Adica nu agreau ideea conform careia rromi ar fi discriminati. De ce? Pentru ca nu sunt.

Acestea fiind spuse, inchei prin a reaminti celora care dupa concert faceau pe desteptii afirmand sus si tare ca Madonna nu e in stare sa cante, ca regina pop e regina pop nu numai pentru ca presteaza cu glasul, ci si pentru ca danseaza, ridica salile in picioare si face un spectacol unic de fiecare data. E un megastar de talie mondiala.Stofa de atotcunoscatori intr-ale muzicii ale tuturor afonilor din Romania, isi face inca o data simtita prezenta prin comentariile malitioase, care chiar nu isi au rostul. Prietene e Madonna, revino-ti
Toate cele bune!

Ipoteze

2009-08-24T11:05:00.000-07:00

Daca eram o luna as fi fost iunie.
Daca eram o zi a saptamanii as fi fost miercuri.
Daca eram o parte a zilei as fi fost noaptea.
Daca eram o directie as fi fost est.
Daca eram o personalitate istorica as fi fost Georgiana Duchess of Devonshire.
Daca eram un lichid as fi fost apa din mare.
Daca eram o piatra as fi fost opal.
Daca eram o pasare as fi fost o ciocarlie.
Daca eram o planta as fi fost o lalea neagra.
Daca eram un instrument muzical as fi fost o vioara.
Daca eram un sunet as fi fost o soapta.
Daca eram un element as fi fost calciu.
Daca eram un cantec as fi fost "You"-Switchfoot.
Daca eram un film as fi fost "10 Things I hate about you".
Daca eram un serial as fi fost "Dadaca".
Daca eram o carte as fi fost Tess D'Ubervilles.
Daca eram un personaj de desene animate as fi fost Sailor Mercur.
Daca eram un fel de mancare as fi fost pui Shanghai.
Daca eram un oras as fi fost Constanta.
Daca eram un gust as fi fost sarat.
Daca eram o culoare as fi fost verde.
Daca eram un material as fi fost satin.
Daca eram un cuvant as fi fost zambet.
Daca eram o parte a corpului as fi fost ochii.
Daca eram o materie as fi fost chimie.
Daca eram o forma as fi fost clepsidra.
Daca eram un numar as fi fost 6.
Daca eram un mijloc de transport as fi fost bicicleta.
Daca eram o haina as fi fost un tricou fara maneci.
Daca eram o limba as fi fost chineza.
Daca eram un animal as fi fost un caine.
Daca eram o planeta as fi fost Mercur.

In the end a new begining

2009-08-24T00:11:00.000-07:00

They say that time heals everything...in the end. They say that you're alright when you see him and feel nothing: no regrets, no pain, no anger, no hate, no nothing. And they were right. Although it took quite a long time to forget, u forgot and forgave yourself and him as well. It took quite a long time for those wounds to close, but they did finally. I guess that it is esential for a chapter in your life to close, in order to open another one, or at least try. You could indeed try to move on, now that you are ok, but make sure that all the hopes you make, all the dreams you have will not turn into ashes once again. Make sure you won't make the same mistake twice, or should i say mistakes?
Is it better to wait just a little bit longer to see what life brings you, or just go for it? Find something and fight for it?! I don't know and i am under the impression that u don't know either. It's like a loterry game, how many chances are there to have the lucky numbers? 1 in 3 millions, maybe.
What i am trying to say here is that you should make sure it's not to late to start again with the one that u have chosen and what's more important make sure that it'
s not all in vain and that u see in him something special that gives u the strenght to start again.

In sfarsit dupa mult timp:
Pentru a very good friend
Pentru mine

The To do list

2009-08-23T02:20:00.000-07:00

1. Binecunoscutul bungee-jumping
2. Scufundari
3. Parasutism(vrabia malai viseaza, stiu)
4. Urcat pe Moldoveanu(am bocanci acum, nu ma mai incred in tenisii de 9 Ron)
5. Concert Robbie Williams(asta daca renunta la gandul de a vorbi cu extraterestrii)
6. Las Vegas(stiu Texas Hold Them:)) or whatever
7. Maroc
8. surf(atunci o sa stiu sigur ca mi-am invis orice temere legata de apa)

adaugiri:
1.1.the to do are o valabilitate de 8 ani, pana in 30 de ani e necesar sa fac toate lucrurile mai sus stipulate
1.2.orice neindeplinire a vreunui articol mai sus amintit atrage dupa sine executarea unei sentinte vestimentare( no bungee, no shopping for x months, this is a hard one)
1.3.pentru a autentifica executarea fiecarei actiuni se vor face in ordinea in care urmeaza: poze, filmulete, se va scrie cate un articol, vor exista neaparat unul/doi martori
1.4.ordinea in care se vor indeplini activitatile nu conteaza
1.5.saritura de 2 ori cu coarda elastica nu inlocuieste o saritura cu parasuta
1.6.orice actiune poate sa fie neexecutata in unul din cazurile:
1.6.1. stare de sanatate neadecvata=> moarte clinica, fracturat membre inferioare/superioare, gat saaaau(cel mai grav) lipsa vocii=> nevorbit(e o conditie sine qua non ca la toate actiunile sa zbier tare, cat mai tare)
1.6.2. amenintari cu nerecunoasterea statutului de fiica din partea genitorilor aka parintilor la auzul vestii ca urmeaza sa ma arunc in cap
1.6.3. deces
1.7.lipsa banilor sau a timpului nu sunt acceptate ca si argumente pertinente care sa aiba ca deznodamant neindeplinirea actiunilor

p/s. mai pot fabula mult si bine. prefer sa ma opresc pentru a ma bucur de ultimele plaji de pe anul 2009.

Toate cele bune!

Acasa

2009-08-22T10:46:00.000-07:00

Imi place acasa. E liniste. E locul in care nu mi-e teama sa fiu eu insami. Imi place acasa, tocmai pentru ca nu petrec prea mult timp intre cei 4 pereti ai camerei mele, in orasul meu, in locul meu de pe plaja, pe banca din parcul in care mi-am facut atatea planuri cu Ionut... de aceea mi se face tot timpul dor. Dor de biroul meu cumparat in clasa a treia in care indesam manualele cu copertile tocite pe care lipeam abtipilduri Turbo si Xena, dor de albumele cu poze de la gradinita, dor de diplomele si cartile cu dedicatii primite la sfarsitul anului scolar, dor de posterele cu BSB si Christina Aguilera, dor de biletele pe care mi le lasa mama pe frigider: "Alex, sa nu uiti sa te duci sa umpli sifoanele. Te pupa, mami", dor de nerabdarea cu care asteptam sa vina ea de la serviciu, caci stiam ca-mi va aduce "ceva bun", dor de bip-urile pe telefonul fix de la tata; astea erau un semnal ca in 10 minute sa cobor la garaj, ca urma sa-l ajut la carat la pepeni si struguri, dor de plimbarile din cartier cu gasca, dor de tipatul de la geamul de la bucatarie al mamei:"la ora 10 esti in casa, ca maine ne trezim de dimineata sa mergem la tara", dor de intalnirile la scara cu Cristi, era prietenul meu, imi ceruse prietenia un coleg de clasa de-al lui, si eram iubiti cu acte in regula, dor de tenisii ce se toceau si rupeau intro saptamana maxim, dor de datile in care ma duceam cu ai mei in Oraselul Copiilor pentru a face poza cu Mos Craciun, dor de multe...
Imi place acasa pentru ca pot sa ies la orice ora din zi si din noapte din casa si sa ma simt in siguranta. Imi place ca pot sa ies sa alerg si la 2 dimineata daca vreau, e oaza mea de scapare. E liniste, doar eu, muzica,lumina oarba a stalpilor si prietenul meu Rocky, cainele cel mai credincios din lume, cred ca si-ar da si viata pentru mine, ma iubeste, si eu pe el.
Imi place acasa pentru ca nu inceteaza sa ma surprinda cate ceva. Imi place cum marea simte fiecare stare de-a mea si se muleaza dupa mine. E agitata, linistita, albastru-marin, verzuie, galagioasa, cu valuri lovindu-se violent de stanci...e frumos.
E acasa. Si eu, iar trebuie sa plec. Si plec. Si revin. E un ciclu ce se tot repeta. In curand iar plec.

De pe plaja citire- observare nedisimulata II

2009-08-22T02:03:00.000-07:00

Cea mai frumoasa declaratie de dragoste.
Locatie: plaja.
Coordonata temporala: orele 14.00
Protagonistii: cuplu 40 de ani/Moldova
El, dupa o absenta indelungata ca urmare a petrecerii unei bucate bune de timp la terasa din colt cu berea in fata ii spune ei care se bronza topless la soare cu cearsaful intors pe diagonala, nici vertical, nici orizontal(daca asa batea soarele:| si nu aveau de stat decat un weekend la mare):

"Fa, in ch**da matii, de cand nu te-am vazut, te-am lasat alba si te gasesc neagra!!"

comentarii pe marginea textului:
1.ch=p
2.de observat dorul si patosul cu care rostise cuvintele, imbinand limbajul din popor cu discrepanta cromatica, precum si cu amintirea soacrei, cea careia datorita nevasta ii fusese adusa in lumea asta mare.
3.apelativul "fa" sugereaza o apropiere sufletesca aparte, precum si un alint, care postat la inceputul frazei intareste ideea de uniune a sufletelor pereche, masculin-feminin, yin si yang, marte si venus; practic mitul erosului se confirma aici, jumatatile fiecarora dintre ei gasindu-se intrun final in neantul existentei si devenind un intreg
4.adverbul de timp "de cand" subliniaza faptul ca timpul capata cu totul si cu totul alte dimensiuni in cadrul relatiei celor doua personaje. Timpul fizic si teoretic era de maxim 1 ora, dar cel spiritual se maximizase in interiorul fiintei barbatului, fiinta inecata in lichidul cu orz si hamei.

p/s
exista 2 ipoteze:
h0. ori oamenii pe plaja zbiara pentru a se face auziti, desi stau la distante mici unii de ceilalti
h1. ori trebuie sa fac o reclamatie la Diverta pentru castile deosebit de proaste pe care le comercializeaza din moment ce aud toooooooot, chiar si ceea ce nu ma intereseaza, desi volumul e maxim, ca deh, apa de mare creeaza turbulente orl-iste, aflata in cantitati industriale in cadrul timpanului, ca urmare a adoptarii pozitiei de pluta in Marea noastra Neagra

Toate cele bune!

Fara sens II

2009-08-20T01:03:00.000-07:00

Diplomatia, subtilitatile, vorbitul in dodii cu subintelesuri care mai de care mai ascunse nu au fost inventate pentru mine. E frustrant sa ajung la 21 de ani si sa nu stiu sa mint. Parintii astia!! Imi tot ziceau ca e bine sa zic intotdeauna adevarul. Si ce am obtinut? Pai, reactii ostile pentru ca doare ca spun verde in fata ce gandesc. In liceu, parca era o ideea mai bine. Adica parca mai puteam juca teatru cand situatia o impunea. Dar acum, cu trecerea timpului, imi pierd din aceste abilitati. In momentul de fata sunt precum o carte deschisa. E atat de usor sa se patrunda in mintea mea, incat ma minunez si eu de ce oare nu pot sa practic arta disimularii. Sunt in zodia gemenilor, adica daca nici eu nu sunt duala, atunci nu stiu cine e! Nu cred in horoscopul prezentat de duduia Neti Sandu de la tembelizor, cred in schimb in caracteristicile zodiei mele. Ok, sunt superficiala, comunicativa, ma plictisesc repede, sunt nehotarata, whatever. Dar de ce nu pot sa zic ceva, sa gandesc ceva, sa simt ceva si sa fac cu totul si cu totul altceva? Sa am comportamentul ala care trezeste intrebari de genu:"asta e nebuna?" Da, mi-as dori sa trezesc astfel de reactii in cei din jur. Ar fi mai simplu, mult mai simplu pentru mine. Si as avea EU de castigat. Dar, mai e de lucrat la asta. Mult si bine. La fel cum mai am de lucrat si la inot, caci ieri era sa ma inec. Azi ma duc sa-mi mai incerc inca o data norocul.

De pe plaja citire- observare nedisimulata

2009-08-18T09:35:00.000-07:00

Satule sa fie regulate acasa la ele(regulate adica sa se supuna regulilor, la asta ma refer, nu utilizez un limbaj trivial in blogosfera:D), pitzipoancele au dat iama pe plaja."Lasati turistii sa vina la mine!" parea a striga Mamaia. Foarte bine zic, in calitatea mea de bastinasa, nu ma deranjeaza nimeni, nu deranjez pe nimeni. Daca le-as intitula pe doua din cele 4 personaje ale naratiunii mele Cimentina si Asfaltina, as fi rautacioasa, frustrata si disperata(nu ma pot abtine sa nu-mi amintesc cuvintele astea cu iz grecesc:))).Sa le zicem X si Y, alfa si beta, whatever. Ce mai conteaza un nume? Bun. Si cum ziceam. Scapate din lesa in care sunt tinute acasa, cele doua turismatice isi fac o aparitie demna de Hollywood, pe plaja inecata in mucuri de tigara si pet-uri ca urmare a Sunwave Party-ului din weekend. Cu sudalma in gura(sudalma=injuratura, repet eu chiar nu vorbesc urat... pe blog), invocand organe ale caror posesoare nu sunt, si dorindu-si a introduce ceea ce nu au, intrun loc neprecizat de aceasta data,citez:"sa-mi bag p...."(Sa-ti bagi, sa-ti bagi, nu prea ai ce, dar e de apreciat faptul ca-ti doresti cu ardoare acest lucru), cum ziceam...cu sudalma in gura, cele doua blonde(nu e discriminare, si eu sunt mandra posesoare a unor suvite blonde, deci nu e discriminare) se miscau precum doua feline, cu tocurile adanc infipte in nisip. De aici venea si limbajul. Tupeu ce are nisipul din ziua de azi, sa nu fie asfalt si sa-ti intre tocurile in el:|. Bun. Trec si peste evenimentul vestimentar, si peste injuraturi. Ma gandesc ce mai urmeaza. Si ma minunez. X si Y isi inchirieaza cate un chaise-long. Isi dau jos ochelarii de soare, stil Police neaparat, si incep sa strige, desi nu era nevoie. Erau suficient de aproape una de alta, le auzeam pana si eu, cu muzica in casti si urechi infundate. Strigatul se datora fondului de ten ce se scurgea usor pe fata uneia. Rimelul era ok, caci avea la ea intariri si isi refacea genele imbibate de nisip. Cei doi iubiti ale celor doua, isi scot mandrii tricourile, li se revarsau burtile, dar nu asta conteaza...tatuajele erau beeeeeeeeton. Sigur nici lanturile nu puteau fi trecute cu vederea. Isi comanda cate o bere. Pentru the two ladies-coca-cola. Urmeaza evident, dupa ce se aseaza cu toate catrafusele...totless-ul. Da, nu topless. Ci totless. Nu zic ca nu e bine sa ti accepti corpu cu bune si rele, sa te simti bine in pielea ta, pielea ta, nu pielea ta goala, tin sa specific. Sutienele de plaja au zburat rapid, si sanii s-au dezgolit clatinandu-se linistiti. Slipii nu erau tanga, dar s-a rezolvat rapid. Materialul ce era in plus a fost introdus in fund si problem solved. Cand a venit chelnerul cu comanda, una din blonde s-a ridicat linistita, cu podoabele-i si l-a platit. Nu erau tocmai fotomodele, adica aveau oaresce provizii pentru iarna, si nu e de condamnat, nu asta e problema, ci modalitatea in care reuseau sa atraga atentia asupra lor. Una dintre ele avea in "abdomen", ma rog, in burta un cercel. Cercel cu un fel de lantisor...ce atarna si se balanganea precum talanga de la gatu lu Domnica, vaca de la bunica de la tzara. Intru in apa: cele doua se uitau in oglinda. Stau 20 de minute. Ies din apa: cele doua se uitau in oglinda. Isi storceau cosurile. Cireasa de pe tort: una dintre ele isi ia o penseta si incepe sa-si smulga firele de par de pe picioare pe care le ratase la sedinta de epilat. Incep sa rad. Rau. Si tot rad. Eram singura pe cearsaf, ceilalti cu tontzii erau in apa. Bun asa, imi zic. Acuma m-or crede si nebuna, dupa ce ca ma vad stupefiata si cu o expresie de retarda pe fata vazandu-le gesturile. Dar cum imi pasa putin spre deloc de ceea ce cred necunoscutii despre mine, continui sa rad. Ma opresc...dupa mult timp.

Toate cele bune!

Ce-am gasit

2009-08-17T11:26:00.000-07:00

Acesta va fi cel mai scurt post din istorie. Am descoperit, nu stiu pe unde, un citat foarte dragutz, pe care dintrun altruism dus la extreme, tin sa-l impart cu cei care din greseala sau nu ajung aici. Here I go:

"Success is just like being pregnant. Everybody congratulates u, but nobody knows how many times u were fucked"

True.True.

De dimineata

2009-08-16T23:54:00.000-07:00

Rationalul invinge emotionalul. Cel putin in cazul meu. Prefer sa ma intreb ce ar fi fost daca, decat sa ma lovesc de un zid. Ne lasam de prea multe ori ghidati de sentimente, in loc sa ascultam de vocea din mintea noastra, si deznodamantul nu numai ca e prea riscant, dar e si foarte, foarte posibil sa ne aduca numai durere.
Cateodata e bine, insa, sa facem ceea ce simtim, si nu ceea ce ar trebui. Motivele? Se regasesc intro paleta larga:
-daca nu actionez acum, s-ar putea sa fie prea tarziu
-daca nu fac ceva acum eu, s-ar putea ca nici ceilalti sa nu faca, din aceleasi considerente ca si mine.
-daca nu zic ceva acum, s-ar putea ca si cuvintele mele sa nu mai ajunga acolo unde sunt menite sa fie ascultate
-daca nu incerc eu sa fortez nota destinului, atunci altcineva care isi asteapta randul, o va face in locul meu

Scenariile pe care ni le facem, de cele mai multe ori, sunt intrupari ale dorintelor noastre nespuse. Sigur, e una sa speri, e alta sa faci ceva in directia indeplinirii visului respectiv, si o cu totul alta poveste sa se intample. O aprob pe Ame care-mi tot repeta ca daca iti doresti ceva cu adevarat il obtii, trebuie doar sa vrei, si efectiv vine la tine acel ceva, acel cineva, insa...daca nu e dat sa fie, ce facem in situatia aceea?
Oamenii oricum vor ceea ce e mai greu de obtinut, ba chiar aproape imposibil as adauga. Asa suntem croiti. Vrem sa ne tot impingem limitele, over and over again.
Ar fi prea simplu, prea ne-dramatic si prea nepamantesc sa vrem ceva, sa-l obtinem si sa ne bucuram de el. Nu. Asa nu. E nevoie de putina adrenalina, lacrimi, nopti nedormite, batai nebune de inima, transpiratii reci, goluri in stomac, inchipuiri zamislite din nisip care la prima adiere de vant se spulbera, e nevoie si de ele...de toate...caci suntem oameni.

Nu s-a inteles nimic probabil. Stiu. Nu asta era intentia. Nici eu nu am inteles. Am scris efectiv doar particele din toate gandurile mele, ce ma copleseau de dimineata. Si asta e ceea ce a iesit.

Toate cele bune!

Tara lui Andrei: Aventuri de prin hotel

2009-08-16T10:12:00.000-07:00

As putea incepe prin a spune ca in camera 314 din hotelul Bradul exista o fantoma. E ok, caci eu ma obisnuisem cu ea, ea cu mine. Nu-mi explic cum dzeu se stingea tv-ul din senin si se aprindea intotdeauna pe canalul 2.Intelgeam sa se aprinda pe TVR 1, primul canal, dar de ce pe 2? Si sigur, ca inca un lucru mi-a ridicat un semn de intrebare: de ce de fiecare data cand vroiam sa ies din camera, pe U tv canta: "Bizzare"?!Concluzie: fantoma din camera 314.
Trecand si peste acest incident, tin sa-mi cer scuze fata de ceilalti turisti din hotel, care se uitau stupefiati la mine si la ai mei colegi voluntari, de fiecare data cand dadeam iama la masa copiilor(sigur dupa ce ei plecau in camere) in cautare de mancare. Si luam tot ce se putea:miere, unt, chifle, branza, gem, cascaval etc... Aveam propriu nostru mic-dejun dupa o reteta a la Despina: branza cu miere.
Cer scuze(Dati-mi scuzele adica) si chelneritelor de la care solicitam portia cvadrupla de ceai, si farfuria cu rosie si branza. Da, nici eu, la fel ca ceilalti colegi nu puteam sa mananc oul ala batut si scaldat intro baie de ulei in care erau prajiti cartofii de cu seara; oul se vroia a fi omleta, dar si cioara se crede vrabie desi nu e(comparatie deosebit de sugestiva stiu, venita dupa o zi de inghitit apa de mare).
In ultima instanta tin sa-i multumesc lui George pentru trainingul tinut despre mancare, cand am aterizat in hotel.Sa tot fi fost orele 23.30. Desi il cunosteam de 30 de secunde m-a intampinat cu urmatorele sfaturi: "nu manca carnatii, cartofii sunt fierti in ulei, ciorba parca e apa chioara, ficateii sunt amari de-ti vine sa vomiti etc."Asta daca nu-mi doream evenimente digestive. Si nu-mi doream.
Inchei prin a specifica faptul ca George a fost nasul echipei noastre, el a fost omul cu ideea geniala de a ne numi Papanasii. Omul adora gogosile alea cu smantana si gem, nu-l pot invinovati.Le-a mancat cu atata pofta si in seara in care au fost facute in tigaia in care fusesera prajiti carnatii. Sigur ca adora in general mancarea. Numai eu stiu cate portii duble a primit de la mine, datorita mofturilor mele culinare. Eram un fel de inger al mancarii pentru el. El imi salvase viata pe munte, eu ii ofeream pranzul si cina. Echitabil, stiu.

Toate cele bune!

Tara lui Andrei: Tiroliana si escaldat muntele

2009-08-16T09:33:00.000-07:00

Din seria:"Tara lui Andrei" nu pot sa nu mentionez si sporturile extreme pe care le-am experimentat.
1.Tiroliana
-am facut parte din categoria de oameni care nu inceta sa-i intrebe pe Alex si Mihai(profesionistii in acest domeniu) cum ma pot arunca pe franghia (ce poate tine si 2 tone, deci eram asigurata din acest punct de vedere, caci cantaresc doar juma de tona)de asa maniera incat sa prind o viteza cat mai mare si sa ma invartesc cat mai tare.
-i-am cam speriat cand le-am marturisit ca urmeaza bungee-jumping anul acesta la Vidraru si scufundari, sigur scufundarile de indata ce-mi voi gasi un sponsor.
2.Urcatul si cataratul pe munte
-la prima vedere poate parea un simplu hobby, nimic periculos, nimic riscant ati fi tentati sa spuneti....insaaaaaaaa sa urci pe munte cu tenisi de 9 ron din mini-prix, tenisi daaa? adica fara niciun fel de crampoane sau talpa antiderapanta, aveau chiar talpa pro-derapare, cum ziceam...cu tenisi e un pic cam foarte riscant.
-multumesc colegilor mei care m-au inteles vazandu-ma in ciupici, m-au inteles caci veneam de la mare, si conform spuselor lor acolo toata lumea merge in slapi, tot timpul.
-multumesc George pentru ca mi-ai oferit bratul tau si la urcare si la coborare, Silva aia bruna tot nu ti-am dat-o:( Multumesc ca nici nu mai trebuia sa strig dupa tine ca sa ma ajuti, probabil ca-mi simteai privirea pierduta in spatiu si sigur, replicile ce devenisera lait-motive:" O sa mor, o sa mor" sau: "Vreau sa las prin testament hainele mele prietenelor mele" sau:"Mi-a parut bine ca v-am cunoscut" etc
-o completare e necesar a fi facut aici: niciodata, dar niciodata nu trebuie sa-l credem pe George cand este intrebat:"cat mai e pana ajungem la cabana?". raspunsul e acelasi, tot timpul:"20 de minute". "20 de minute incepand de cand?!, ca de juma de ora tot 20 de minute mai lipseau pana la Fantanele". raspuns:"hai copii, haideti, mai cu spor"(George are 18 ani, si da eu la 21 eram copilu in povestea asta)
-deznodamant: ajuns pe varful Toaca=1900 m intaltime; 15 km urcati pe munte; 7 ore de mers in ritm de Red Hot Chilli Peppers(multumim Mishu), febra musculara, corp zvancnind si coborat din inertie, fara niciun control what so ever
3.Trasul cu arcul
-ma rog, asta era cam riscant pentru cei din jur. Alex a tinut sa-mi specifice sa nu trag in vaca de pe camp, eu l-am ascultaaaaaaaat, cred, adica nu am nimerit in vaca, doar in gard si iarba
4.Paintball
-tot Alex a tinut sa ma sfatuiasca sa astept sa treaca niscavai curiosi ce se aciuiasera(am stat in taramul lui Creanga o saptamana, se intelege limbajul) pe acolo, desi...nu erau in aria mea vizuala. Stia el ce stia, tinta mea...era ....inexplicabil de pe langa...

Urmatorul munte pe lista victimelor mele: Piatra Craiului
Daca sunt doritori...eu si Florin va asteptam cu bratele deschise
Toate cele bune!

Poze:)

2009-08-16T01:29:00.000-07:00

era prea de dimineata, tori ai legatura!

eu nu comentez la ce zice laur. Explicatia: nu stiu, nu pot si nu vreau sa fac flotari

de observat floricica din stanga jos, precum si buburuza realizate cu atata migala, nascute din talentul meu plastic, sunt o sursa nesecata de arta...

eram un fel de alba ca zapada in tricou, pantaloni si bocanci

imi exersam talentul desenativo-coloristic

Tara lui Andrei partea I

2009-08-15T22:05:00.000-07:00

Tara lui Andrei este un proiect de responsabilitate sociala derulat de Petrom in colaborare cu Ogilvy. Prin tabara cu acelasi nume se doreste educarea copiilor in spiritul ecologist, invatandu-i pe acesti prin activitati teoretice si practice importanta protectiei mediului, a conservarii resurselor etc.
Cum CSR+copii=LOVE, cel putin pentru mine, am aplicat pentru un loc in minunata Tara si culmea, l-am si obtinut, asta dupa ce am trimis ditamai scrisoarea in care povesteam despre implicarea mea in proiecte de protectie a mediului si voluntariat, legaturile mele cu copii s.a.m.d.Timp de o saptamana am stat la Durau, judetul Neamt. Am fost volunatar in taramul lui Andrei, taramul copilariei. Am uitat de internet, telefon, TV, probleme si framantari. Am avut grija de cei mai frumosi prichindei din lume. Echipa galbena, denumita sugestiv Echipa Papanasilor era alcatuita din: Ada, Lavi, Cri-Cri, Stefana, Mihaita, Florin, Alex, Norby, Ionut, Malina, Lori, Denisa, Andreea si Larisa. Copiii au reusit sa salveze spiritul apei, aerului, focului si pamantului, dand dovada de responsabilitate si coordonare. Au facut pe reporterii, scriind si filmand stiri, au dansat pe Le-Le, au pictat, au urcat pe munte, au olarit, au confectionat diverse mecanisme si figurine etc. A fost o incantare sa stau alaturi de ei, printre ei. M-am simtit si eu copil, din nou. Si nu mi-a fost foarte greu. Sigur ca eu am fost singura care din 700 de copii a reusit sa rupa pelerina de ploaie, sigur ca eu am nimerit la trasul cu arcul in iarba, gard la paintball in vaca ce pastea linistita pe camp(ma rog, aproape de ea) si nu in tabla mare cat toate zilele, sigur ca eu am confectionat cel mai greu parasuta, daaaaaaaaaaar una peste alta a fost o experienta unica.

Pre-articole

2009-08-15T01:21:00.000-07:00

Pentru cei care m-au sunat sa ma intrebe daca am murit, ei bine...nu, nu am murit, am fost pe la inaltimi de 1900 m si am incercat sporturi extreme. Sigur ca pe lista de to do-uri anul acesta ar mai fi bungee-jumping-ul, dar vacanta nu s-a terminat;)
Si pentru ca lumea comenteaza ca articolele mele ar fi lungi, voi vorbi in urmatoarele trei(3) despre aventurile din Tara lui Andrei+poze doveditoare.
Pana atunci insa, pentru cei dornici de poze de pe taramuri elene.... accesati: http://al3csandra.blogspot.com/search?updated-max=2009-08-01T02%3A52%3A00-07%3A00&max-results=7 pentru minunate fotografii varatice si comentarii adiacente:)
p/s am obtinut in final toate pozele, si da ma bucur:))(prietenii stiu de ce)

Servus!

Amintiri din copilarie

2009-08-06T01:32:00.000-07:00

Nu am avut o copilarie tocmai normala. Nu am fost preocupata de rochite, papusele(mi-e groaza de papusile din portelan si clovni, sunt groaznici), rujuri etc. Mi se parea stupid sa tin o chestie din plastic/cauciuc cu chip de femeie si sa ma prefac ca ma joc.

Am crescut cu ai mei veri si minunatul frate. Am luptat aprig timp de 4 ani pentru a fi singura fata din grupul de baieti din cartier. A trebuit sa invat sa fac tubermane, cornete cu bolduri in varf, sa ma catar in copaci, sa sar garduri pentru ca cine putea sa aduca mingea din gradina lu nea Mihai, in conditiile in care Rex de abia astepta carne frageda de copii de 7 ani? Si drumul initiatic nu s-a oprit aici. Am invatat sa joc fotbal, sa injur pe teren, sa fug tare dupa ce injur. Stiu cele mai crunte metode de a chinui pe cineva, pentru a obtine parola(la jocul cu acelasi nume). Pot sa daram si competitori dubli fata de mine, la Frunza(da, tot joc). Am invatat si negotz de la Mircea cu care vindeam pepeni in fata curtii. Am avut doar un singur client, desi, culmea nu era criza financiara.

Sigur ca nu pot sa nu amintesc de ziua in care am ingropat omleta in gradina, in speranta in care va creste un copac cu oua:))). Aveam 5 ani, si eu chiar credeam tot ce debita Mircea, era un fel de big brother pe care-l admiram si incercam sa-l copiez, lucru care nu a fost de bun augur intotdeauna, pentru ca eu eram fetita si el baietel. Nu intelegeam de ce eu nu eram selectionata in echipa de fotbal a cartierului. Ma enerva groaznic replica:"Las-o ba, ca e fata!" "Si ce?"ziceam eu. "Pai fetele nu joaca fotbal". Raspunsul pe care-l anticipam, si pe care-l detestam, pentru ca in lipsa jocului de fotbal, nu-mi ramanea decat sa stau pe margine, ca rezerva. Preferau sa-l bage pe Georgica, care la 7 ani cantarea 50 de kile. Era ditamai omu, care nu se putea misca. Dar, daaar...era baiat.

Tot de la Mircea am invatat ca biletele de tramvai nu sunt de unica folosinta, le pot composta de cate ori vreau, lucru care nu prea i-a convenit controlorului.

Si tot Mircea era cel care-mi facea vant de la deal, ca sa invat sa merg cu bicicleta. Sigur ca picioarele mele, de fapt intregul meu corp e un templu al vanatailor, cicatricelor, semnelor de buna purtare. Am avut bratele scoase din incheieturi, rotula deplasata, gleznele scrantite, capul spart...si da...in cele din urma am deslusit misterul mersului cu bicla. Pegas era parca.

Cu rolele s-a repetat istoria cazaturilor si bushiturilor. S-a facut o competitie in cartier. Cine avea cele mai multe julituri, vanatai, semne, cicatrici si restu. Am iesit pe locul II. Eram mandra posesoare a 15 astfel de mirobolante elemente ce-mi defineau trupul.

Si nu, nu m-am suparat cand am fost poreclita Tifon, pentru ca eram bandajata la ambii genunchi, coate, barbie si umar. Cazusem de pe gard, dupa ce nu calculasem cu exactitate distanta intre trotuar si locul in care eram cocotata.

Acum ca am lamurit si aceste aspecte, sper ca lumea sa nu se mai mire cand observa comportamentul meu naucitor. Am motive intemeiate. Multumesc Mircea.

Toate cele bune!

Prietenie

2009-08-05T10:34:00.000-07:00

Am ales sa vorbesc despre prietenie. Dar prietenia sincera, fara interese, fara invidie si ganduri ascunse, prietenia in care cuvintele nu trebuiesc sa fie masurate, reactiile cantarite, gesturile indelung interpretate.

Prietenia in care nu exista zi si noapte, nu exista coordonate temporale, ore.

Prietenia in care protagonistii se sprijina neconditionat si nu se uita, mai ales in vremurile in care unul cunoaste fericirea si celalalt tristetea.

Prietenia in care vorbele nu trebuiesc rostite, caci gandurile sunt deja cunoscute.

Prietenia in care nu ti-e teama sa zici ce vrei, ce te apasa si ce ti-ai dori, dar nu poti obtine. Prietenia in care intalnirile par a fi prea scurte si conversatiile la telefon interminabile.

Prietenia in care, desi intervine un element nou in peisaj, personajele nu se uita, nu uita sa se sprijine reciproc si sa fie alaturi mereu unul de celalalt.

Prietenia in care daca unul sufera, celalalt simte.

Prietenia in care, desi obosit, asculti vesnicele probleme, aceleasi discursuri despre acelasi om ce reprezinta centrul universului prietenului tau, cel putin momentan.

Prietenia in care tipi si trantesti, pentru ca in 5 minute sa razi si sa glumesti.

Prietenie.

R.I.P

2009-08-03T15:16:00.000-07:00

Moartea reprezinta desavarsirea vietii. Odihna. Renasterea. In fiecare seara noi murim un pic, dar doar un pic, pentru a reincepe ciclul vietii. Dormim. E somnul din fiecare seara. Sunt unii dintre noi care, si in aceste momente sunt agatati de viata, sunt cei care viseaza. Si zorii diminetii ii apuca mai obositi decat erau inainte sa patrunda in lumea fantasmagorica a iluziilor si a abisului.
Se intampla o data, o singura data in viata, sa nu ne mai trezim. E odihna vesnica. Nu stim cand vine, de ce vine atunci sau cum vine.
Emil Cioran afirma ca:"Omul accepta moartea, dar nu si cursul mortii sale; sa mori oricand, dar numai cand ti-e dat sa mori nu." Ciudat, dar adevarat. Si mai ales, specific fiintei umane limitate, ce crede si vrea sa infrunte imposibilul, ce crede ca are un cuvant de spus in toata povestea pe care o reprezinta existenta pe pamant.
Cand plangem pe cineva pentru ca nu mai e printre noi, ne plangem de fapt pe noi. Dintr-un egoism extrem. Pentru ca ne amintim ca viata noastra e finita si pentru ca ne dam seama de cat de greu ne va fi noua fara respectiva persoana. Deci teoria lui Kant functioneaza si aici.
Atunci cand se trezeste moartea, adorme viata si invers. Dar niciodata amandoua deodata, in acelasi timp. E un soi de intelegere tacita intre ele.
Se spune ca dupa moarte exista viata vesnica. Atunci de ce nu ne sinucidem cu totii pentru a avea parte de nemurirea atat de mult dorita? O alta intrebare inchisa. Chiar exista o viata mai buna? O lume mai buna?
Moartea nu are un ceas la care sa se uite atent, in momentul in care patrunde in trupul omului pentru a pleca cu spiritul lui. Nu conteaza de cat timp era respectivul in lupta continua pe care o reprezinta viata. Moartea vine, ia ce are de luat, ce e al ei, de fapt si de drept, si pleaca.

Dumnezeu sa te odihneasca!
Rest in peace.

Din seria: sclifosita si pseudo-interesanta

2009-08-03T01:07:00.000-07:00

Sa ne intelgem asupra unui lucru. Nu-mi plac:

- sclifoselile

- linguselile

-alintaturile(precum matza-n latz, pentru a-l cita pe creanga)

-vocile nazale si tonurile verbale stridente(desi Dadaca rocks big time, she's the exception:D)

-datul ochilor peste cap

-miscatul din gene precum un om ce are probleme in a-si cotrola muschii

-crizele de isterie venite de te miri unde

-mersul de parca un batz ar fi introdus in anumite parti dorsale

-atitudinea de superioritate grava, venita din atentia acordata de ceilalti

-vorbitul fandosit insotit de gesticulat pe masura(nu, nu mi se par oameni de acest gen mai interesanti)

-sentimentul fals de neajutorare pe care-l afiseaza unele dudui pentru a primi ajutor de la diversi masculi

-barfa intensa si speculatiile aiurea-n tramvai pe diverse subiecte ce nu au niciun fundament real(aaa...dar de aia ii zice barfa....aaa...da)

-ipocrizia dusa la limite ce dapasesc si cele mai crunte prezumptii

-frustrarea venita din pricina aspectului fizic

-apropo-urile rautacioase pentru simplu motiv ca-ti dai cu parerea(it's a free country after all)

Sigur lista ar putea continua. Motivul pentru care am scris randurile de mai sus? Am cunoscut recent un om de aceasta "calitate" si nu mare-mi fu mirarea vazand ca respectiva(persoana that is) este chiar agreata de ceilalti. Come on....Anyway...

Toate cele bune!

De prin camin adunate II(prima shpaga)

2009-08-02T05:50:00.000-07:00

Nu stiu sa dau shpaga. Nu stiu cand, nu inteleg subtilitatile si dedesubturile unei discutii pre-shpaga. Nu stiu cum sa dau shpaga, adica scot banii din portofel si ii dau pe fata, sau ma codesc si dau asa, mai ferit. Nu stiu. Ca nu sunt de acord cu aceasta practica e cu totul altceva. Prefer sa nu abordez subiecte de genu asta. Sunt fff sensibile pentru mine. Azi, spre marea mea rusine, am dat shpaga. Stiu ca sunt la fel de vinovata ca si cel care a primit-o, dar macar a fost pentru o cauza nobila: pentru continuitatea sederi mele in caminul din Grozavesti, si implicit in capitala.
Conversatia cu nenea portarul a fost una cat se poate de sarcastica, oare cine putea sa vorbeasca serios cu nea paznicul, cand amandoi stiam ca orice contradictie intre mine si el, urma sa se stinga dupa ce si-ar fi primit banutii? Resedinta mea nu este in acest camin, dar am zis ca nu omor pe nimeni daca stau cateva zile la Miruna. Bad mistake. Si ce daca ea a platit caminu, si ce daca ea nu locuieste momentan in camin, si ce daca...eu ce caut?Pai ce sa caut, zic, stau cateva zile, pe un loc dinainte platit, adica nu stau permanent, si nu stam 15 insi in camera de doua persoane, ci eu si cu mine in camera de 2 persoane. What the problem is?

nea paznicu:"Pai daca te vede tanti administratora?"(da, administratora care nu vine la serviciu, aceeasi administratora la care se vina cu shpaga pentru a ocupa loc in camin, de dansa vorbim)

eu:"Prietene, zic, dumneata ai senzatia ca tanti Viorica stie toti studentii din acest camin?Un calcul matematic elementar ar concluziona ca dansa sa aiba o memorie de elefant pentru a retine cei 500 de studenti de aici."

nea paznicu:"Imi faceti probleme d'soara, si nu vreau"

eu:"Bine, hai sa terminam mai repede, cat vreti?"
Omul se uita stupefiat la mine, adica banuiesc ca se gandea la o suma. Ma rog, suma nu conteaza, ideea e ca mi-a usurat portofelu.

nea paznicu:"Se vede la camera d'soara, da-ti-mi banii mai pe ocolite(ma laaaaaaaasi, dupa ce ca-ti dau, desi motive concrete nu existau)O zi buna d'soara!"

eu:"Da-ti foc!"

Sa-l citez pe Mircea Badea cu salut de final din fiecare noapte, nu mai are sens.
Toate cele bune!

Se zice

2009-08-01T23:20:00.000-07:00

Se zice ca iubirea neimpartasita nu e iubire, e obsesie, incapatanare. Orice, numai iubire nu. Dar de unde stim? Cum aflam? Nu stim. Nu aflam, ci descoperim treptat. Acum, sigur ca e distructiva obsesia, e mai puternica decat noi insine, si cu cat dureaza mai mult, cu atat avem senzatia ca e dragoste adevarata.
Se zice ca nu e bine sa iubesti ce obtii, ci sa obtii ce iubesti. E mai frumos sentimentul cand stii ca ai capatat ceva pentru care nutreai ceva mai mult decat o simpla dorinta de posesiune.
Se zice ca iubeste putin, cel care poate sa exprime prin cuvinte cat iubeste. Pentru ca, cum iubirea tine de spiritual, tot ce nu e material, e greu de descris, greu de conturat prin intermediul vorbelor, al gesturilor.
Se zice ca nu dureaza mult sa te indragostesti, dar dureaza ani pana iti dai seama de ce e iubirea.
Se zice ca iubirea si moartea sunt singurele doua elemente prin care omul poate atinge infinitul. Din pacate, infinitul pe care avem certitudinea ca-l vom avea cu totii, e infinitul mortii.

Se zice ca altruismul e cel mai mare egoism. Pana la urma facem ceva pentru altii, pentru ca noi ne simtim bine, e vorba doar de noi. Atat.

De la sora la frate

2009-08-01T02:52:00.000-07:00

Pentru a mai elimina o parte din miturile ce exista in universul minunat al relatiilor inter-umane, tin sa precizez o serie de aspecte, asta pentru a-l lamuri si pe si mai minunatul meu frate, care fiind posesorul a 15 primaveri implinite in aceasta iarna, are probleme cu partea feminina.Here I go:
1.ioane, a baga o fata in seama si apoi a o ignora, nu ii va trezi interesul, ci o va face sa te creada cu personalitate multipla.
2.imi place de ea, de aia voi face misto de ea, iarasi...da cu virgula
3.cand ma intalnesc cu ea, nu o bag in seama, ci vorbesc mai mult cu prietena ei, nu e de bine as well
4."nu vorbesc cu ea la telefon, ca daca se prinde ca o plac?"(so what? nu asta e si ideea?)
5."nu o invit in oras sau oriunde altundeva, ca va rade de mine"(de ce sa rada? fetele nu sunt insensibile ca baietii:)))

Sigur lista ar putea continua, dar eu in intelepciunea-mi ce ma caracterizeaza consider de cuviinta ca acestea sunt cele mai importante.Spor la agatat ioane!

Toate cele bune!

Poze, multe poze

2009-07-31T23:56:00.001-07:00

muaaaaaaaaaaaaaaaah:*
e o dovada incontestabila a dragostei pe care o avem una pentru cealalta, lorena urma la rand;)

cu riscul de a ma repeta: 15 euro:))

de observat ca am cercei, e o performanta

blitzurile ma obliga sa incerc sa-mi controlez muschii faciali, altfel risc sa apar cu ochii inchisi

andrei:"si totusi mai bem si noi tequila aia?"
alexa:"daca beau adorm, daca beau adorm"

horia intotdeauna se orienteaza strategic(singura poza pe care pc-ul a binevoit sa o salveze...cu ioana si pis:*)

poza de revista: pis, orice spui poate si va fi utilizat impotriva ta

pe principiul somethin' old si somethin' din paie: palaria morenei

eu si andrei incercand sa-l convingem pe razvan sa nu se arunce de la balcon,ca-si va gasi intrun final hainele potrivite diseara
andrei:"esti extrem, dar extrem de prost daca nu-ti pui top-ul ala cu buricu gol"
razvan:"crezi ca-mi sta bine?"

poze de semi-pitzipoance pe atv inchiriat, nu in masina(de aici si cuv semi:)

paul si razvan multumiti de outfitul ce urma a fi adoptat diseara

paul:"frate daca nu-ti iei tu topu asta diseara il iau eu"
razvan:"nuj daca se potriveste cu pantalonii"
paul:"nu fii ghertzoi, hotaraste-te"
razvan:"bine coaie, il iau eu in seara asta"
paul:"si te bucuri?"

alexa:"si totusi, oare de ce nu vine autocarul ala cu sarbi, ame?"
ame:"nu stiu alexa, dar tu stii?"
vlad:"fucking shit, hai sa mancam un gyros"
horia:"vreau un pat foarte confortabil"

sunt membru MaiMultVerde cu acte in regula:D

cu sexy diva(are acte doveditoare)

cu cele mai ordonate fete

din seria:"what does this button do?!"

cu miss mrk

da rolena, stiu sa ma imbrac de una singura

pistruii mei

palaria lu miss mrk

bratarile mele ciupercutza

a la pis

se rupe/MI/s-a luat

2009-07-30T04:09:00.000-07:00

De obicei cand ceva se termina, se termina.[punct] Nu exista cale de intoarcere. Adica in viata nu te trezesti facand viraje ca sa te duci la start din nou, nu te uiti inapoi ca sa-ti spui ce-ar fi fost daca. Nu are rost. De ce sa-ti complici existenta cu intrebari retorice. Nu ti construiesti un univers plin de indoieli si speculatii, doar de dragul de a mai schimba din destinul pe care te indrepti dintr-o inertie proprie.
Viata e formata din mai multe etape. Fiecare ciclu are un debut si un deznodamant. Cu cat oamenii vor intelege mai repede asta, cu atat va fi mai bine pentru toti.

Se rupe firul cand incerci sa-l despici in patru, si sa interpretezi si sa acorzi importanta detaliilor, care apropo, NU fac diferenta. Sunt detalii pentru tine, pentru ceilalti sunt... pure elemente de decor, ale conversatiei, elemente ce completeaza si desavarsesc comportamentul. Se rupe vraja cand dai cu capul in perete si te trezesti brusc si subit la realitate. Se pare ca toate mastile incep usor, dar sigur sa se transforme in scrum, si vezi si te minunezi, si te doare, dar sistemul de autoaparare si autoreglare al corpului si implicit spiritului nu dezamageste niciodata. Se rufuleaza, de obicei, prin tipat, plans, trantit, lovit, alergat, cantat, privit pierdut in zare, ascultat de muzica la volum asurzitor. Si trece.

MI=miscare inexacta, meditatie imprecisa, mister incontrolabil, misiune imposibila.

De prin camin adunate

2009-07-29T09:41:00.000-07:00

Asa cum am promis, voi incepe prin a spune ca mi-as fi dorit sa locuiesc intr-o rulota cu care sa ma plimb prin toata lumea, macar la Vidraru sa ajung, ca sa fac, in sfarsit si eu bungee-jumping, dar pana atunci ma multumesc si cu camera de camin. Stau in prezent in Grozavesti. Cu ce as putea sa debutez minunata-mi povestire studenteasca? Cu experienta si aventura pe care o reprezinta facutul unui dush. Da, dush, adica apa, gel de dush si cam atat. Nu e nimic fascinant ati inclina sa credeti, ei bine.... nu e tocmai asa dintr-o serie de motive subiective si obiective totodata:
1.exact ca in regulile lui Murphy... din 4 dushuri niciodata, dar niciodata nu va functiona unul de la etajul la care se afla camera dvs. ceea ce presupune o actiune de a urca sau cobori la un alt etaj pentru a gasi dushul mult visat. de ce sunt neutilizabile dushurile? simplu:
-la primul nu curge apa
-la cel de-al doilea nu se inchide usa
-la cel de-al treilea nu exista usa
-la cel de-al patrulea nu se potriveste furtunul propriu-zis, adica nu se insurubeaza. nu stiu daca ma fac inteleasa, dar in camine, studentii fura furtunul de la dush. motivatia? neelucidata. adica inteleg sa fure fier, chiar agreez ideea de a face afaceri cu fier vechi, dar...inoxul din care este confectionat dushul la ce e bun?la ce?dzeule mare... astept o explicatie pertinenta la aceasta intrebare.
2.urcatul la baia de la un alt etaj unde sunt dushuri presupune un drum initiatic, da...ca in Harap-Alb, adica e...un fel de maturizare. in prosop(pentru ca daca mi-as fi luat halatul de baie ar fi insemnat sa-mi ocup juma de bagaj), in prosop ziceam, se urca scarile. si bineinteles ca exact cand sa urc scarile respective, exact in momentul ala, fara niciun delay ies dintr-o alta camera dintamai armata de baieti.... restul e tacere(din partea mea, pentru ca ei au ce sa comenteze)
3.dushul propriu zis e ok, sigur daca nu luam in considerare sirul de activitati pe care trebuie sa le execut: insurubatul furtunul, agatarea prosopului de usa, avand grija sa nu cada pe partea cealalta etc.
4.ultima faza o reprezinta deplasarea catre domiciliul de fapt si de drept.sigur baietii binevoitori sunt in continuare acolo, sigur vorbesc tare si cu mine?! nu stiu, sunt preocupata de alte activitati:
4.1. trebuie, e musai, impetuos neceasar si alte expresii sinonime sa nu alunec pe gresie(shlapii nu ajuta foarte mult, talpile se joaca in shlapi si cu viata mea implicit, cand fac gestul necugetat de a scobori scarile)
4.2.trebuie, e musai s.a.m.d sa-mi tin prosopul strans pe mine, sa ma tin cu o mana de balustrada, in cealalta mana sa tin furtunul si gelu de dush, sampon, etc. nu, nu sunt caracatita, am 2 maini, daaaaaaar trebuie sa fac fatza situatiei.
Acestea fiind spuse, doresc mult succes celora aflati in situatia mea, caci nu stiu altii cum sunt, dar eu sigur, sigur voi avea ce povesti copiilor mei, studenteste vorbind.

Toate cele bune!

Id-uri de mess(partea I)

2009-07-26T10:36:00.000-07:00

Se pare ca faptul ca nu am mai avut nicio relatie de cateva luni bune, ridica anumite semne de intrebare din partea unor persoane, altfel nu-mi explic urmatoarea conversatie, ce a avut loc in seara zilei de 26.07.2009. Sigur explicatia comportamentului meu si implicit a statutului meu marital(inclusiv a statusului de pe hi5), "single" that is, isi are radacinile in mai multe evenimente ce mi-au definit traiectoria liniei dragostei. Pe principiul:"il iubesc pe Jared Padalecki"(wow, sa zici ca e actor la Hollywood si ca sansele sunt de -200% de a-l vedea vreodata) sau "sunt indragostita de profu de..."(double wow, e profesor, helloooooooo) sau ultimul si cel mai des intalnit principiu:"il plac, dar el nu stie de existenta umbrei mele pe care o fac pamantului(traducere libera:"dragoste platonica"), cum ziceam din cele 3 principii nu poate rezulta decat o singura concluzie=>me, myself and I pentru moment. Nu, nu sunt dramatica, e doar o constatare a intamplarilor si faptelor din minunanta-mi soarta. Si cum nu stau sa filosofez(am facut asta in doua articole recent si lumea se intreba daca nu cumva am aflat ca am vreo boala incurabila sau trag pe nas ceva). As I was saying am zis sa aduc in atentia publicului cititor o foarte interesanta si unica discutie cu un "personaj" si mai interesant.
Orice asemanare cu realitatea este pur intamplatoare.Enjoy:
sint_lezby:buna, deranjez?
eu: sunt lesbi, u're joking, tu stii ce id ai,da?
sint_lezby:da :* iti plac fetele?
nu mai spui nimic?
Doamne ce presupunere absurda de-a dreptul, auzi cica nu mai spui nimic:, eu sa nu mai spun nimic. Eu, care vorbesc si in somn, eu care vorbesc si cand ar fi bine si foarte sanatos sa tac, Doamne, lumea o ia pa cai gresite:)))
eu: ai noroc ca sunt intro faza in care caternik atinge cote alarmante in cadrul personalitatii mele debordante, asa ca de dragul de a a continua discutia in termeni cat se poate de neutri si fara nicio implicare sexuala, caci new-media nu mi se pare cadrul propice pentru dezvoltarea de discutii/amicitii, in functie de orientarea sexuala, iti voi zice doar atat: get a life sau in cazul in care ai chef de bashcalie gaseste-ti un alt personaj care sa faca fatza curiozitatilor tale legate de sexualitate.
eu: si ca sa-ti raspund la intrebare: da, imi plac fetele si baietii, imi plac oamenii in general. traiesc printre ei si m-am obisnuit cu ei. a nu se intelege ca are vreo legatura cu orientarea mea sexuala, care apropo, nu cred ca te si anume intereseaza. dar ca sa dormi linistita, linistita, caci banuiesc ca esti femeie, dupa cum sugereaza si idul, sunt de moda veche, hetero that is.
eu: o seara placuta
sint_lezby: mersi la fel!

Adaugiri la conservatia de-a dreptul captivanta:
1.este verdica(am arhiva in pc, dar nu am putut sa dau copy si paste direct, nu stiu de ce. in orice caz, pentru aceea dintre voi care se indoiesc de acest lucru, cu un simplu: da mi si mie arhiva cu sint_lezby, problema e ca si rezolvata)
2.portiunea scrisa cu albastru, e un fel de nota de subsol(mi-a placut mult Patul lui Procust, ce sa zic:D, pentru a evidentia mirarea-mi cand insa respectiva ar fi sugerat ca eu nu zic nimic. nu mi s-a reprosat niciodata ca nu vorbesc, e ceva cu totul si cu totul nou pentru mine).

Toate cele bune!

Fara sens

2009-07-22T10:09:00.000-07:00

Puterea e in noi, dar e alimentata de ceilalti. E mai sanatos pentru spirit si minte sa auzim de la cei din jurul nostru, ceea ce si noi gandim. Cuvintele par a se transforma din ganduri in fapte mult mai usor cand vin de la altii. Reusim sa luam atitudine cand se activeaza din strafundul fiintei noastre acel click care declanseaza schimbarea. E schimbarea pe care o asteptam. Vine incet, dar sigur. Vine insotita de o mare durere, de un mare gol, asta in cazul in care ne dam seama de consecintele pe care le are. E vorba de dezamagirea provocata de el/de ea, dezamagire pe care reusim sa o invingem, fie inchizandu-ne in propria carapace, in propriul univers, fie inlocuind acel el/acea ea cu un alt el/o alta ea.

Lucrurile sunt simple, dar omul are talentul de a-si complica existenta din dorinta de a dramatiza destinul cat se poate de liniar pe care Dumnezeu i l-a conturat atent.

A plange e sanatos, e indicat chiar. Fara lacrimile din ochi, sufletul nu ar mai vedea curcubeul, asa ca de ce sa privam inima sa simta amalgamul de trairi ce ne definesc?

A-ti recunoaste slabiciunile nu e un semn de slabiciune in sine, e gradul de maturitate in care ajungi astfel incat esti capabil fara niciun fel de oprelisti sa-ti spui:"Da, asta sunt eu, atata pot, poate ca pot mai mult, dar nu vreau, nu e momentul si nu e bine pentru mine sa incerc sa-mi depasesc limitele, cel putin nu acum."
A vedea esecul ca pe ceva firesc ajuta psihicul sa nu se afunde in neantul nereusitei. Universul lucreaza cu noi, pentru noi, e martor la ceea ce gandim, simtim, spunem si savarsim, asa ca starea noastra interiora atrage dupa sine si consecintele de asa maniera.
A refuza sa vedem ceea ce e in fata noastra, a inchide ochii in fata evidentului e ca si cum, cu buna stiinta, ne-am minti frumos noi pe noi, e ca si cum ne-am uita intr-o oglinda si am vedea doar jumatate de reflectie, doar acea parte a lucrurilor care ne convine, care ne avantajeaza.
A filosofa fara a spune nimic concret e pentru aceia dintre noi care pot citi printre randuri si pot vedea dincolo de cuvintele ce sunt prea sarace cateodata, in pofida bogatiei paletei de intelesuri pe care fiecare limba desprinsa din turnul Babel o are.

O seara linistita!

20 Things I love about my mother

2009-07-21T23:12:00.000-07:00

M-am gandit mult la ceea ce as putea sa scriu in dimineata aceasta. Sigur as putea povesti despre minunata mea plimbare nocturna de aseara, daaaaaaaaaaaar anumite momente chiar nu-mi doresc sa le rememorez.Asa ca ii dedic acest articol mamei mele. Argumentele, in afara celora evidente, I mean femeia m-a purtat 9 luni in pantece:, argumentele cum ziceam sunt de la banale si superficiale la profunde si de netagaduit. Voi incepe in ordine ANalfabetica si ii voi multumi mamei mele:
1.pentru ca inca simte nevoia sa-mi spuna la cei 21 de ani a caror mandra posesoare sunt, ca daca ma duc la X-ulescu in vizita sa zic:"buna ziua", daca cer ceva sa zic:"te rog", sa nu rad zgomotos, sa zic "multumesc" dupa ce primesc ce am solicitat etc
2.pentru ca inca imi face cu mana de la geam cand ma urc in masina, strigandu-ma pe nume, cu glasu-i cristalino-zgariant pe CRBL pentru a se asigura ca ma voi intoarce spre ea, si ii voi raspunde la salut
3.pentru ca inca imi lasa bilete pe frigider, asta dupa ce cu o seara inainte imi tine aceeasi predica stipulata si in epistolele matinale, sigur, ulterior ma si suna ca sa-mi repete mot-a-mot exact ce mi-a comunicat cu o seara inainte si ce mi-a scris in bilet(femeia e perseverenta)
4.pentru ca de fiecare data cand plec spre capitala sau orice alta destinatie se ofera sa-mi faca bagajul, impachetandu-mi hainele in saci de gunoi iar gelul de dush, periuta de dinti, deodorantul si cosmeticele in pungile de paine.
5.pentru ca, desi are mop, prefera sa stearga gresia cu carpa, chinuindu-se groaznic de-altfel, dar mop-ul e in conceptia ei unealta diavolului, asa ca... o lasam in plata ei
6.pentru ca in momentul in care inchid usa pentru a discuta la telefon probleme existentiale cu h'ame, morena, pis, miruna, dan, mircea, vali, ionut, sorin sau oricine altcineva, se aseaza comfortabil cu urechea lipita de usa, au existat dati in care era echipata si cu un pahar pentru ca sunetele sa se propage mai bine.
7.pentru ca vorbeste cu florile si le pune muzica clasica
8.pentru ca e adepta curelor de slabire combinate, adica mananca MULT si DES, nu putin si des, sau mult si rar cum ar fi normal pentru a mai scapa din cele n kilograme castigate din procesul digestiv al eugeniilor Dobrogea, inghetatei Amicii, alunelor si altele.
9.pentru ca, din dorinta de a se cultiva continuu citeste cartea "Cleopatra cand eram zei", daaaaaaar insista,in special, pe scenele de dragoste dintre regina Egiptului si Caesar(de 5 ani de cand am cumparat cartea, e la pagina 80:.
10.pentru ca se intelege mai bine cu ex-sii mei mai bine decat mine. Pe Dan, colegul meu de suferinta, il vrea ginere din clasa a treia de cand il stiu:
11.pentru ca vorbeste precum myself la trei ani, citez:"alex ie umbesti pe mamic al tau?"(in traducere libera:"alex o iubesti pe mamica ta?")
12.pentru ca la cel 1.56 m pe care il are in inaltime(asta dupa masuratori succesive in diverse locatii), afirma in continuare ca are 1.63 m.
13.pentru ca refuza sa invete sa faca galusti, clatite, ostropel, cartofi prajiti(acestia din urma sunt un fel de cartofi fierti in ulei)
14.pentru ca afirma ca iubirea mea nemarginita fata de sport am mostenit-o de la ea.De ce? Pentru ca si ea face sport.Cum ce sport? Urca si coboara 4 etaje zilnic:(wow)
15.pentru ca la cei 43 de ani ai sai, se pare ca a lipsit in clasa a treia de la ora de aproximari, altfel nu-mi explic cum cand ceasul e 9.20 ea spune ca e 10:
16.pentru ca, nestiind engleza, tipa de la geam:"kiss my ass"(crede ca e vreo metafora)
17.pentru ca din clasa a patra mi-a zis sa reduc consumul de paine, dumneaei avand un pact cu cei de la Dobrogea S.A de a manca trei sferturi de paine pe zi.(paine integrala)
18.pentru ca a face plaja pentru ea inseamna a ateriza la 9 in Mamaia si a pleca la 11. Sigur, in tot acest rastimp sta sub umbrela, cu crema cu factor de protectie 50, si intra in apa doar pana la glezne.
19.pentru ca in noaptea in care ne-am trezit cu ditamai gandacul in bucatarie, a inceput sa tipe sa nu-l omoram ca e pacat:, ca trebuie sa ramana macar unul de samanta.
20.pentru ca la primul meu stranut se transforma din mama cea iubitoare in asistenta atroce ce imi ciuruieste posteriorul, imi invineteste bratele cu branulele-i fascinante, si gatul cu pastile care mai de care mai "dulci"

Sigur ca lista ar putea continua, mama e o sursa de inspiratie de nestavilit, fiecare zi alaturi de ea e memorabila. Pentru aceia dintre voi care isi doresc o mama ca a mea, pasii sunt simpli:
-se ia una bucata femeie de 1.56 m
-se transpune femeia intr-un oras de la malul marii
-se plaseaza intr-un apartament cu urmatoarele tipologii: un sot vesnic preocupat de stirile de la ora 17, meciurile de fotbal(pe care le vede si in reluare), un adolescent de 15 ani ai carui hormoni sunt pe cale sa o ia razna si o fiica obsedata de plaja, muzica, sport, marketing, mere.
Succcesul garantat!

Toate cele bune!

Moment de sinceritate extrema

2009-07-21T00:42:00.000-07:00

Sunt o persoana a extremelor, stiu( e si zodia de asa maniera). Un geaman e rational, celalalt e emotional, unul e cerebral, celalalt e ludic, unul e Venus, celalalt e Marte, unul e Sodoma, celalalt e Gomora. La mine ori e prea mult, prea putin, prea repede, prea incet, prea frumos, prea urat, prea aproape, prea departe.

Repede
-alerg prea repede, cand se presupune ca ar trebui sa fie jogging
-merg prea repede, cand se presupune ca ar trebui sa ma plimb
-vorbesc prea repede, cand se presupune ca vreau sa lucrez in PR si sa ma fac inteleasa
-mananc prea repede, cand se presupune ca stiu care sunt regulile digestiei
-sufar prea repede, desi mi-am promis sa fiu nepasatoare
-ma indragostesc prea repede, desi ma consider o persoana foarte cerebrala si cu picioarele bine infipte pe pamant.
-capat incredere in oameni prea repede

Mult
-vorbesc prea mult, desi imi doresc sa nu mai fiu asa de comunicativa, e inteleasa gresit sociabilitatea din ziua de azi
-cant prea mult, chiar si cand trebuie sa fac pauze vocale
-mananc prea multe mere, desi stomacului meu nu-i convine asta
-am prea multe planuri desi timpul fizic nu-mi permite luxul de a face tot ce-mi propun

Putin
-ma multumesc cu prea putine de la ceilalti, desi e bine sa ceri mai mult cateodata
-dorm prea putin, desi as putea sa stau in lumea viselor mult mai mult
-mananc prea putin cand: sufar, ma indragostesc, cand sunt in sesiune, cand sunt stresata, cand incerc sa inteleg comportamentul altora

Frumos
-vad totul prea frumos cand sunt fericita
-vad numai frumusetea celor la care tin
-ii consider pe toti ceilalti din juru-mi mai frumosi decat mine, in the inside and in the outside as well

Aproape
-sunt prea aproape de fericire, dar nu o ating decat cu varful degetelor
-sunt foarte aproape de a spune tot ce gandesc, numai ca nu reusesc sa incheg cuvintele din simtaminte

Departe
-sunt prea departe de ceea ce as vrea sa fiu
-alerg prea departe cand ar trebui sa stau pe loc
-ma gandesc prea departe cand adevarul e in fata mea, imi face cu mana, dar nu-mi vorbeste.

Multumesc prietenilor si prietenelor mele care ma suporta, familiei, fostilor mei iubiti care inca(culmea) ma mai baga in seama cand ma vad pe strada, desi din descriere ar reiesi unul din urmatoarele lucruri: schizofrenie sau personalitate multipla, colegilor mei care ma considera cea mai responsabila persoana de pe planeta, Bunului Dumnezeu care imi arata caile pe care as putea sa le urmez, pacat ca nu-mi spune si pe care sa o aleg, vecinilor mei ce-mi asculta vocalizele matinale si tuturor persoanelor din metrou care nu se stramba cand aud Robbie Williams pe repeat tot drumul.

Toate cele bune!

Sport si plaja

2009-07-20T00:49:00.000-07:00

In acest articol minunat voi prezenta o serie de reguli pentru toti cei dornici sa faca sport, dar care, la fel ca si mine, au fost nevoiti sa renunte la performanta datorita unor factori endogeni ce au actionat puternic si liniar asupra starii de sanatate. Pentru a fi cat se poate de veridica, am considerat necesar sa aleg, pentru inceput, coordonatele temporale si longitudinale.
-variabila locatie: plaja
-variabila temporala: seara, orele 21.30
Regulile de conduita:
1.Daca afara e vant, innorat, si incepe sa ploua usor nu va bazati pe faptul ca se va opri din senin cand veti ajunge pe plaja, pentru ca nu va fi asa.
2.Daca pe plaja intalniti sportivi de performanta ce-si fac antrenamentul de seara, sa nu considerati sub nicio forma ca puteti tine pasul din cel putin 2 motive:
2.1. nu mai practicati sport de performanta de 4 ani
2.2. sunteti de sex si anume femeiesc, iar ceilalti apartin sexului barbatesc
3.Daca pe plaja rasare ca din senin un caine, ulterior inca unul si inca unul, va vedeti de alergat, nu accelerati nu incetiniti, si incercati pe cat posibil sa mentineti o traiectorie rectilinie pentru a nu va afla in situatia de a intra fie in apa, fie in cainele/cainii ce de altfel merg regulamentar pe benzile lor.
4.Daca in casti zbiara la maxim Metallica, Red Hot Chilli Peppers, Michel Jackson sau orice alta melodie antrenanta sa nu considerati ca puteti sa cantati in timp ce alergati, oricat de multa activitate sportiva ati fi avut inainte si asta din cel putin 2 motive:
4.1. incepeti sa gafaiti
4.2. inghititi nisip
4.3. va treziti cu insecte nocturne in gura
5. A nu se alerga in ritm de 3/4 doar pentru ca in casti canta Give it Away(aceeasi Red Hot Chilli Peppers) si asta din cel putin 2 motive:
5.1.muriti din prima tura
5.2.cainii vor avea tendinta de a canta o data cu muzica, vor latra adica, si vor mari pasul de asemenea.
6.Daca sunteti posesorul unei rotule cu personalitate, recent recunoscuta pe plan international grecesc, sau daca glezna e umflata, nu mergeti pe principiul ori rotula ori voi, ca de cele mai multe ori rotula castiga.
7.Daca in turele nocturne pe care le faceti imbracati cat se poate de neprovocator, adica costum de sport si nu outfit pitzipoanc-esc si, sa presupunem prin absurd intalniti oameni destul de veseli, ce utilizeaza excesiv de mult conditionalo-optativul:"ce ti-as face", "ce ti-as drege" sau intrebari retorice:"nu vrei sa?", sau imperative si conjunctive:"vino sa...", "hai sa...", nu va opriti din alergat pentru a le explica conceptul de etica si respect reciproc, pentru ca, de cele mai multe ori, nu vorbesc oamenii respectivi, ci vinul din ei.
8.Daca va apuca romantismul pe plaja si e noapte, e impetuos necesar a fi respectate urmatoarele reguli:
8.1.nu se sta pe stavilopozi singura
8.2.nu se canta de nebuna
8.3.nu se priveste pierdut in zare, garda crede ca esti drogata

Acestea fiind spuse doresc mult succes celora obsedati de sport as myself.

Toate cele bune!

Un vis indepartat- Grecia

2009-07-18T12:41:00.000-07:00

M-am intors la origini pentru 10 zile. Am vizitat Grecia. Am inotat in Egee(da, am invatat!!). Am privit zapada de pe culmile muntelui in timp ce mi faceam loc printre pestii ce inotau alaturi de mine. Multumiri, in primul rand la "fetele noastre care nu umbla:))"
-Lorenei ce a demonstrat ca nu e doar Miss Marketing( si la fata si la corp) si atat. E un bun organizator, o buna prietena si mai ales o mare mancacioasa. Apreciez ca se sacrifica ingurgitand si mancarea mea.

-Ame pentru ca imi cunostea starile si gandurile dinainte sa rostesc cuvintele. Pentru ca ma machia, pentru ca-mi utiliza: rimelul, crema de corp, uleiul de corp si demachiantul.

-Pis pentru ca nu s-a suparat ca nu am lasat-o sa se odihneasca mai nicioadata. Pentru ca mi-a facut cele mai frumoase poze din lume si pentru ca e ea insasi no matter what. Pentru ca m-a inchis la intrebarea:"Ce faci?" raspuns:"La fel de bine ca laptele de zebra:)))"

-Ioana pentru ca ma facea sa ma simt cea mai frumoasa din lume, spunandu-mi ca sunt slaba.

-Andrei&Flory pentru ca erau ascultatorii mei cand cantam si pentru ca intelegeau ca nu pot sa zic o gluma pana la capat fara sa nu rad tavalindu-ma pe jos(la propriu)

-Paul pentru ca am murit de ras la replicile-i celebre: "Ai 50 de euro? Nu, dar tu ai?:))" . Pentru ca a repetat la modul obsesiv "Nea Gheorghe", daca as avea un copil acum, guess how i'm gonna name him" "Nea Gheorghe, nu Gheorghe" .Pentru ca se simtea cel mai bine cantand:"I like girls"

-Andrei pentru ca mi-a devenit cumnat( chestia e sigura, adica e contract si totul). Pentru ca "si totusi" a devenit un fel de carte de vizita a lui. Pentru ca:"moca, moca, moca" s-a auzit in toate cluburile in care ne-am dus si nu numai.

-Vlad pentru ca a repetat si el la randu-i: "funny retardation", deja a devenit lait motiv expresia. Pentru ca: "hiiiiiiiii 5" a capatat o cu totul alta tenta.

-Horia pentru ca mi-a spus ca am un pat foarte comfortabil, pentru ca m-a lasat sa-l bat la skandenberg si pentru ca mi-a apreciat bronzul la care am lucrat atata.

-Razvan pentru ca m-a invatat sa inot( e o performanta asta), pentru ca m-a lasat sa-l bat, pentru ca a stat in portbagaj pentru ca noi sa avem loc in masina, pentru ca a gasit autocarul cu sarbi si multe altele.

-Alex pentru ca m-a plimbat cu ATV si masina si si-a aratat ingrijorarea referitor la rotula mea, m-am simtit mai bine stiind ca mai pasa cuiva de minunatia de os mobil cu care Dumnezeu m-a inzestrat. Pentru ca a apreciat ca "stiu sa inot" si faptul ca-mi pot tine respiratia sub apa mult timp si pentru ca nu m-a inecat desi ar fi putut face acest lucru. Si nu in cele din urma pentru ca m-a incurajat spunandu-mi ca greaca e cea mai grea limba de pe Terra.

-last, but not least: rotulei mele care dorind sa fie parte separata a piciorului meu, in ultima seara a simtit nevoia sa se afirme si international in Grecia.

Sigur comentarii de genu: frustrata, disperata, te faci de rusine, ilogica, microbi si altele nu au lipsit, dar cum diplomatia nu e calitatea mea numarul unu, am zis sa enumar si aceste cuvinte in articol, ca nu se poate ca totul sa fie lapte si miere.

Multumiri speciale:
-cuplului primordial de soferi: Dl George si Dl Marian, acesti Tristan si Isolda, Romeo si Julieta, Tom si Jerry, Stan si Bran ai soferiei, care au apreciat incercarea celor trei gratii de a fi pentru o seara zeite grecesti in rochiile minunate de numai 15 euro.

-DJ-ului si barmanilor ce ne-au oferit bautura doar pentru ca faceam ce ne placea mai mult: sa dansam.

-negustorului de pe plaja care repeta, aratandu-ne tablouri:"cice, cice"(tzatza, tzatze)

Nemultumiri:
-timpul ce parea ca nu avea rabdare
-soarele ce nu rasarise in dimineata incetosata decat dupa ce eu am binevoit sa plec
-ploaia ce mi-a stricat planurile intr-una din zilele de plaja
-schimbarile comportamentale ale unor personaje
-lipsa poftei de mancare, sa nu mananc eu un gyros
-privirile prea indiscrete ale albanezilor

In articolul urmator poze, multe poze.

Toate cele bune!

Eu si politia romana

2009-06-30T07:24:00.000-07:00

Eu merg pe principiul "no play no game", asadar si prin urmare mai intai actionez si apoi stau sa ma gandesc la consecinte.
Era o frumoasa zi de vara. Sa tot fi fost in vara lui 2008. Eram in Constanta. Dintr-o prostie specific romaneasca, am ajuns la politie. Sa dau o declaratie. Eram dupa cum bine m-a numit stimabilul domn politist: "martor cheie".Cum la ce? La un act de "rebeliune" al unei prietene, care si-a plesnit iubitul.Da, i-a dat o palma, in public ce-i drept.Dar era o palma. O femeie ce palmuieste un fost iubit. Nu l-a supus la cine stie ce torturi macabre si nici nu au existat alte amenintari de natura sa-i pericliteze viata individului acela. Domnul "Ex" era un onorabil medic chirurg arab. Era extrem de ocupat la spitalul judetean constantean, unde toate sunt in legea lor, altfel nu-mi explic cum mama lucreaza 12 ore si nenea venea la 9 dimineata la serviciu pentru a pleca la 10(dimineta, da!!). Da, statea 1 ora pe zi, dar se numea medic. Asa o fi la ei acolo?! Nu stiu. Bun. Ajung la minunatul post de politie. In conceptia mea ceea ce se intampla era o razmerita, cum sa fii citata la politie pentru ca ai plesnit pe cineva? Prietene poate la tine in Liban s-o proceda asa, dar la noi in Romanica poti sa te tai pe strada si politistii isi vad de treaba mancandu-si shaorma. Adevarul e ca in Arabia Saudita un ins a divortat printrun SMS de una dintre nevestele lui, ca deh, omul era potent( din toate punctele de vedere) si isi permitea sa aiba n!(a se citi n factorial, unde n ia valori de la 1 la infinit) neveste. Deci , neacordand importanta evenimentului, nu m-am echipat corespunzator, nu mi-am scos de la naftalina niciun sacou, ci m-am dus in pantaloni scurti ca tot omu, cu un tricou, ma duceam la plaja dupa aceea, cred ca aveam si un colac cu mine(nu stiu sa inot:))). Se pare ca normele bunului simt nu se regaseau in comportamentul stimabilului politist, ca altfel nu-mi explic de ce a intarziat 45 de minute. Prietene, Time management iti zice ceva?! Pe mine ma astepta marea, plaja, Mamaia. Distinsul politist si-a afisat burta bine ingrijita si atitudinea superioara din prima clipa. Ma privea de sus, desi nu era mai inalt ca mine( traiasca sportul). M-a invitat in biroul dansului adresandu-mi-se cu replica(care se dorea a fi spooky de-a dreptul):
Politist:"Tu esti martora?"
Raspunsul meu nu a intarziat sa apara: "Nu, sunt doar prietena cu agresoarea deosebit de periculoasa".
Politistul: "Domnisoara, am impresia ca tratati in zeflmea acest caz"
Eu :"Deci aveti multe impresii!"
Politist:" Domnisoara, stiti pentru ce ati fost chemata aici?"
Eu: "Nu, dar am senzatia ca ma veti lumina dumneavoastra"
Politist: "Am impresia(iarasi avea impresii nenea) ca nu aveti incredere si ca luati in deradere politia romana.(a se observa cum domnul trece de la persoana a II-a sg la persona a II-a pl in momentul conversatiei cu mine, se pare deci ca colacul si mingea de plaja impun respect)
Eu:"Vi se pare, sunt obosita doar."
Politist: "Domnisoara, sunteti dispusa sa dati o declaratie?"
Eu:"De ce ma puneti sa scriu, e vacanta, nici nu mai stiu sa tin ca lumea pixul in mana"
Politist:"Domnisoara, va rog sa fiti serioasa, si sa declarati ce anume ati vazut"
Eu:"Nu trebuie sa jur cu mana pe Biblie ceva?(raspuns negativ si privire fulgeratoare din partea interlocutorului meu, deci am tacut)"Sunt olimpica la romana si sa stiti ca voi prezenta cu lux de amanunte sirul evenimentelor petrecute"
Politist:"Domnisoara, scrieti mai repede ca am si alte cazuri de rezolvat"
Eu:"De o importanta si gravitate la fel de mare ca acesta?!"
Scriind declaratia, am mentionat cum medicul(ex-ul) a inceput sa zbiere ca bezmeticul in ditamai spitalul(acolo s-a intamplat "crima") sa ne opreasca cineva, desi noi nu fugeam. Sa ne prinda gardienii(ce gardieni nene, ca in spitalul ala intra cine vrea, cand vrea, ce crezi ca e vreo inchisoare de inalta securitate din Liban, unde sunt incarcerati posibili kamikaze?!revino-ti!).In cele din urma s-a prezentat un jandarm in fata noastra, care s-a dat la o parte in momentul in care i-am spus ca vrem sa trecem, si sa iesim.Da! O aventura veritabila.
Deci ex-ul, acest medic cu preocupari informatice(juca in timpul garzilor bubble trouble) a facut un scandal monstru pentru o palma. S-a ajuns la politie dintrun nimic.
Incheind declaratia, am pus o intrebare cat se poate de pertinenta:
"Dumneavostra vi se pare normal sa tratati astfel de cazuri, cand in oras oamenii se bat, se ucid, cand violurile infloresc ca lalelele primavara?!"
Politist:"Fiecare e liber sa faca orice plangere vrea."
Raspunsul lasa de dorit, dar culmea, e ca nu ma asteptam la mai mult.
Tin sa precizez cum se trateaza cazurie de acest gen in Constanta. Oricine poate declara orice, oricand, oricum, nu conteaza.
Mai mult chiar, stimabilul politist a avut tentativa de a-mi dicta declaratia, lucru pe care nu l-am acceptat, spiritul creativo-metaforic ce ma domina la acea ora matinala atinsese apogeul, deci l-am refuzat, spunandu-i ca.."cred ca sunt in stare sa scriu o declaratie de una singura".
Daca si asta mai e justitie in Romania...atunci mai bine ma lipsesc. Sigur conversatia a fost in zeflmea, ironica si plina de sarcasm din partea mea, caci fusesem trezita prea de dimineta pentru o idiotenie. E trist insa la ce se poate ajunge. Trist, foarte trist.
Citez:"Traim in Romania si asta ne ocupa tot timpul"(Mircea Badea)

Toate cele bune!

Amintiri din studentie

2009-06-25T09:03:00.000-07:00

Mi-am amintit azi de primele zile petrecute in capitala.Si cum omul nu uita niciodata de unde a plecat(a nu se intelege ca eu as fi ajuns undeva), tin sa prezint in acest articol anumite evenimente ce mi-au marcat existenta in capitala anului 2007.
"Nu stiu altii cum sunt, dar eu" cand ma gandesc la zilele in care mancam doar orez fiert, mi se face deja dor de cele mult mai putine kg pe care le aveam.Da, am mancat cam 3 saptamani doar orez fiert din pricina faptului ca nu aveam niciun ban in buzunar.Cine se astepta ca mirobolanta intretinere sa fie 4 milioane?Nu, nu aveam duplex, ci o garsoniera.Deci no food 4 me and Miru timp de 3 saptamani.E fascinant comportamentul consumatorului in momente de foame ajunsa la cote alarmante.Sa ne intelegem asupra unui lucru.Nu-mi place ostropelu pentru ca nu e nici ciorba si nici sos, e ceva acolo, asa cum catarul e o combinatie intre cal si magar, asa si ostropelul.Ei bine, in acele clipe in care ma hraneam cu mirosul de mancare pe care o gatea vecina de la etajul 5, ostropelul devenise principala mea dorinta culinara.
Mancarea era, atunci, pentru mine ceva sublim, dar care lipsea cu desavarsire, si de atunci si aversiunea mea pentru orice aduce cu orezul.Sigur as putea spune si de tentativele esuate ale Mirunei de a face orez prajit, da prajit.Fata e creativa. Si focul de 1 m din tigaie, tot din creativitatea ei debordanta aparuse. Ma gandesc acuma ca o fi fan mancare chinezeasca. Ca parca ei gatesc la foc deschis. Sigur ca peretii si aragazul nostru au cam avut de suferit, dar minunatia ce a iesit din aceasta tentativa...nu, nu a mancat-o nimeni, a ajuns la cos.
Ar mai fi si conflictele pe care le avem cu vecina de la 5. Dansa stia sigur sigur ca noi aducem barbati in casa in fiecare seara si ca mergem pe tocuri. Femeie, ca sa merg pe tocuri, ar trebui sa fie indeplinite 2 conditii: 1.ele(tocurile) sa existe si 2.sa stiu sa si merg pe ele. Deci cu parere de rau pentru fosta vecinica, ipoteza h unu se respinge si accept h zero(ipoteza nula).
As mai putea vorbi si despre prietenii pe care mi-i facusem. Sunt o fire sociabila asa ca nenea instalatorul, administrator, electrician si alte personaje de acest gen erau in cercul meu vast de cunostiinte. Erau oameni onorabili la 60 de ani care-mi impartaseau din experientele lor de viata, de nepotii lor, de ce le mai gateste nevasta(si eu nu mancam decat un sfert de cana de orez pe zi, cu vegeta din plin ca sa para ca are si legume).
Erau de-a dreptul mirifice si cele 5-6 episoade(cine mai tinea cont de numarul lor?!) din Supernatural pe care le urmaream cu un vadit interes alaturi de Miru.Mai uitam de foame.Era hrana spirituala aia.
E de mentionat de asemenea si faptul ca imi cumparam mere de placinta la 1 leu 50, asta pentru ca nu aveam 2.5 lei pe zi de dat pe mere. Adica imi stabilisem clar prioritatile: mere, frate. Cele de placinta aratau cam lamentabil, dar dupa ce le curatam, imi inchipuiam ca sunt de la fructe de mare la fripturi si mici.
Si in cele din urma tin sa amintesc de perioada scurta de o luna in care stateam in Militari, si unde un vecin binevoitor mi-a dedicat o piesa sublima.Era un peisaj natural de basm. Eu la etajul 1 in spatele unei perdele, ele manelar cu un telefon shmecher, a dat play si a inceput sa cante o data cu melodia melodioasa ce se auzea din telefonul si mai melodios al carui mandru posesor era. Motivul dedicatiei? Mi-a zis ca sunt frumoasa. Da, eram, nici nu avem 2 tricouri, o bluza si un ilic pe mine.(toate intr-o disproportie cromatica extrema). Sa nu uitam si de caciula pe care o purtam cu atata mandrie dupa ce faceam baie la lighean. Explicatiile in cele ce urmeaza: nu aveam apa calda la baie, nu aveam apa rece la bucatarie, deci incalzeam apa ca sa ne spalam, si spalam vasele la baie. In scurt timp norocul ne-a lovit si mai tare, asta cand am ramas si fara curent. Au fost niste seri romantice printre lacrimi si celebrele replici: "Ma duc acasa", plus cuvintele de duh catre proprietareasa Ludmila.Mirobolant. Cand a venit frigul, am rabdat eroic, si culmea....in casa muream de frig si afara de cald. Deci ca sa iesim din casa noi ne dezbracam, nu ne imbracam.Fascinant. Bineinteles ca ar mai fi si problema cu soba de gaz pe care o aveam in apartament, puteam oricand sa sarim in aer!
Aventurile au continuat apoi in Vitan, dar despre asta intr-o alta zi.Kisseleff ma asteapta, sa speram ca nu si ploaia.
Toate cele bune!

Kisseleff si Verona, Artur Verona

2009-06-25T01:48:00.000-07:00

"Singing in the rain" cine nu stie versul acesta minunat din melodia ce a facut istorie in intreaga lume?Dar running in the rain, in tunete, fulgere, claxoane de masini si vant cu iz de tornada, nu e chiar asa de placut.Asta mi s-a intamplat mie ieri.Am alergat in Kisseleff nu foarte mult, caci ploaia mi-a stricat planurile.Si ia-ti prietene startul de la parcul cu pricina si alearga ca "dat in cap"(expresia ii apartine tatalui meu) catre Moxa.M-am luat la cearta cu gropile, pietrele de pe trotuare, crengile ce cadeau din senin din copacii garboviti de trecerea timpului, bordurile domnului Videanu.Universul complata impotriva mea.Deznodamant?Adidasi distrusi, pantaloni facuti praf si un inceput de raceala.Sigur nu despre asta se vrea a fi acest post.Dar celebrele-mi paranteze incheaga se pare un articol.
Post-ul va fi despre Street Delivery unde eu ca membru voluntar al fundatiei Ratiu Romania am participat in calitate de vorbitoare ce a palavragit, flecarit si facut ceea ce cei din fundatie numeau PR.Vineri cand am fost prezenta la evenimentul cu pricina, Fundatia Ratiu a tinut un atelier de grafica, pe principiul o imagine face mai mult decat o mie de cuvinte, un atelier de improvizatie, unde Mati, regizorul a reusit sa ne implice pe toti cei de acolo, atat voluntari cat si trecatori intr-o joaca, o joaca seriosa ce-si dorea sa ne faca sa constientizam anumite probleme pregnante din viata Bucurestiului, si nu numai: consumul de droguri din scoli, violenta din scoli etc.Trecatorii erau invitati sa scrie pe niste panouri solutii la diverse aspecte din capitala noastra draga: numarul prea mic de parcari, numarul prea mare de caini comunitari, traficul infernal si altele.Spre surprindere noastra, trecatorii de pe Artur Verona s-au dovedit a fi fff cooperanti, multi dintre ei aratandu-se interesati a participa si la restul activitatilor ce urmau sa se desfasoare si in zilele de sambata si duminca.Eu, in calitatea mea de prezentatoare le-am facut o scurta introducere referitoar la ceea ce urma sa se intampla in weekend.Ateliere de make-up, fashion, arta fotografica, grafica.Intrebarile oamenilor dupa ce-mi terminam speechul erau:"Esti studenta la teatru?"raspuns:"nu"; "Esti studenta la comunicare la SNSPA?"raspuns: :"nu".Concluzie?Trebuie sa fac in asa fel incat sa ajung la olimpiadele comunicarii la anul.Daca tot vorbesc mult, macar sa o fac si cu folos.
Toate cele bune!

Matematica

2009-06-18T10:28:00.000-07:00

Matematica a fost domeniul care mi-a marcat existenta inca din clasele mici.In generala aveam o profesoara care, in conceptia mea atunci, era trimisul Diavolului pe pamant(sigur pastrand proportiile), ideea e ca eu credeam ca scopul ei e sa ma chinuie pe mine.Ulterior mi-am dat seama ca lucrurile nu stau chiar asa.Profesoara ii chinuia si pe ceilalti colegi ai mei, nu doar pe mine.Doamna T(da, ca in "Patul lui Procust") avea anumite expresii ce o brandu-iau si implicit personalizau.De la:"fetito, in capul tau e un ghiveci international" la "fetito tu esti proasta", toate epitetele metaforice isi gaseau corespondenti fideli la noi in clasa. Inainte de ora dansei(Dzeu s-o odihneasca), noi ca niste elevi credinciosi si cu frica de Divinitate, ne tineam de maini, faceam matanii si ne rugam sa nu vina la ora, sa-si piarda cainele, sa se mai faca cate un consiliu, orice numai matematica nu.

In liceu, l-am avut pe celebrul domn P care din "sufletel de gazeta" si 4 nu ma scotea.Domnul X stia multa matematica, numai ca avea un stil mai aparte de a arata acest lucru, adica probabil ca vroia sa tina pentru el toate misterele acestei materii care a exercitat o fascinatie continua pentru Pitagora, Thales, L'Hospital si altii.Paleta larga de note pe care mi le acorda m-a facut sa cred ca daca nu ai de la 3 la 10 la mate, nu te poti numi elev.

In facultate, caci aici vroiam sa ajung...ei bine, am avut un profesor care era o enigma pentru mine.Sa-i spunem in mod cu totul si cu totul aleator domnul B. Eram speriata. Primul an de facultate a fost pentru mine dupa cum s-a putut observa si din articolul anterior o adevarata provocare, o incercare intitiatica ca in Harap Alb, numai ca, prietene...nici eu nu aveam vreun regat si nici Bucurestiul autohton nu aducea a cadru natural de basm. Bun. Domnul B avea un stil inconfundabil de a trata problemele matematicesti. Nu intelegeam nimic. Adica eram duda. Nimic, niente, nada, rien, nothing. Capul meu era un imens gol matematic. Numai ca nu puteam sa renunt la seminariile si cursurile lui. Imi place sa stau sa observ oamenii. De aceea imi facea o deosebita placere sa-l vad pe dansul vorbindu-ne, bineineles uitandu-se in pamant, pe pereti, numai la noi nu, imi placea sa-l vad si pe dansul dandu-si seama ca nu stim nimic, imi placea mai ales sa ascult cu un deosebit interes replicile adiacente pe care le insera in cadrul celor 120 de miunte cat dura fie seminarul, fie cursul. Fiind un om cu foarte mult bun simt, nu inceta sa ne spuna, cand considera de cuviinta:"Scuzati-ma, dar aceast delta este negativ!" Omule, de ce sa-ti ceri scuze ca un delta e negativ?! De ce?! Cu ce esti tu ca persoana fizica vinovata de natura pe care o are delta?! Trecem la urmatoarele aspecte ce merita sa fie mentionate: "facem, dregem si gasim" ar fi deasemenea o expresie a la domnul B.Sigur ca merita mentionata si replica pe care i-a dat-o unui coleg la intrebarea:"Domn profesor trebuie sa scriem ce ati spus dumneavoastra?"; raspuns:"Nu scrieti, stenografiati, fotografiati, dar nu scrieti". Si un alt minunat raspuns la aceeasi intrebare ar fi: "Scrieti, scrieti si chiar direct in romaneste". Hessiana era pentru domnul B asa cum era tabelul Mendeleev pentru orice chimist. Orice intrebare pe care i-as fi adresat-o nu primea un raspuns precis, era o nebuloasa totala in mintea mea. Ma gandesc acum ca cearcanele pe care le avea erau probabil din pricina faptului ca noaptea studia filosofia, altfel nu-mi explic raspunsurile foarte alambicate pe care le primeam. Ce mai, a fost o adevarata provocare pentru mine sa aud un om vorbind in romana, dar sa am senzatia ca vorbeste in chineza. Cred ca sunetele pe care le emitea dansul ajungeau la noi distorsionat, apropo de zgomotul ce poate interveni in cadrul canalului de comunicare. Examenul a fost minunat. Nu stiu prin ce forta divina am reusit sa rezolv subiectele...Mi-as fi dat licenta cu dansul, pentru ca era fascinant doar sa-i urmaresc comportamentul pe care, de altfel nu-l intelegeam absolut deloc. Ce licenta ar mai fi iesit!!!

Toate cele bune!

Constanta

2009-06-16T06:39:00.000-07:00

Am implinit 21 de ani si culmea, mi-am dat de abia acum seama, de faptul ca nu sunt foarte sanatoasa la cap.Stiu ca nu ar trebui sa zic sus si tare asta, in premisa in care un posibil/potential/viitor angajator de-al meu ar citi ce scriu eu.Pentru ca acum, new -media e la putere.Angajatorul stie, google-ind(ca sa fiu in asentimentul domnului Vanghelie care este primar la sectorul 5) totul despre tine.Existe facebook, twitter, blogul, ca deh, CV a devenit o chestie mult prea standardizata nowadays.Asa ca...te trezesti la interviu ca angajatorul stie mai multe decat credeai despre tine.Chiar ma si vad intr-o sala mare cu ecou, omul din fata mea spunandu-mi cu un zambet malefic pe fata:"Stiu care sunt cei 4 M din viata ta!"O.K nu cred ca s-ar ajunge pana intr-acolo dar...am dezvoltat mai mult subiectul acesta ca sa va dati seama de cat de importante sunt orice insemnari de-ale noastre pe net.De aceea, faptul ca am recunoscut ca nu sunt prea santoasa la cap, se refera de fapt la anumite lucruri pe care le fac, instinctual, fara sa stau sa ma gandesc prea mult la consecinte, anumite decizii pe care le iau prea repede pentru ca, daca probabil as sta sa zabovesc prea mult asupra lor, m-as razgandi.Si here it goes.Intamplare autentica din Constanta.

"Era o frumoasa dupa-amiaza de vara.A doua plaja.Eu cu insolatie(insolatia este suficient de amabila incat sa ma insoteasca in fiecare inceput de vara).Ma rog, ideea e ca eram obosita, de parca as fi mers la sapa, rosie ca racul, cu pielea arzandu-mi la 500 de grade Celsius.Groaznic.

Dar lucrurile aveau sa se inrautateasca pentru micutza(e un fel de a spune, nu trebuie luat mot-a-mot)pentru micutza constanteanca ce parea ca facea parte din tribul pieilor rosii(din cauza culorii epidermei si a prosopului pe care il aveam pe mine, caci totul ardea in jurul meu, si prosopul umed ma mai calma).

Eroina noastra, obisnuita cu fitzele de Bucuresti, unde oameni culmea...aveau casti in urechi cand ascultau muzica, se trezi dintr-o data intrun fundal asurzitor manelar.Nu sunt rasista, nu am nimic cu rromi, cu nimeni.Dar cu manelari da.Acest gen "muzical" e o blasfemie adusa bunului gust si muzicii in general.Studiind de mica muzica, pentru mine combinatie dintre :"sa moara dusmanii mei", "of!viata mea" si "arunc cu dolarii" e o combinatie letala ce are drept efect in prima faza: necesitatea declansarii unui sistem de autoaparare prin indepartarea din locul in care se aud propagandu-se acele pseudo-sunete si in a doua faza: o dezintoxicare a timpanelor printr-un volum maxim al castilor cu muzica de buna calitate: rock, r&b, drum 'n base, clasica.

Buuuun.Prima varianta pica din start.Adica in autobuz sa ma duc din spate in fata cu prosopul ala pe mine, aratand a Batman, Superman si un indian din Mexic, nu ar fi fost o solutie.Oricum datorita numarului mare de decibeli la care se transmitea acea "melodie" se auzea chiar si in afara autobuzului, asa ca...bad ideea.Sa ma arunc din autobuz, nici asta nu ma incanta.Ca nu am ganduri sinucigase.I am way to young.Si inca nu am facut toate lucrurile de pe lista mea de "To do-uri".Am apelat la cea de-a doua varianta:am dat drumul la maxim la muzica.Castile ma asurzeau dar sufeream, ca nu puteam sta in acel purgatoriu manelar.Metallica, Santana, Jason Mraz, 3 Doors Down.Nu mai puteam.Imi tiuiai urechile.Si ce am facut?M-am dus la domnii care ascultau muzica aia de parca ar fi fost stapanii autobuzului si cu cele mai bune intentii le-am aratat castile mele.S-au oprit mirati din contemplarea meditativo-fonica a versului:"si ma jur pe viata mea ca eu nu te-as putea lasa" si ma priveau.Si le-am zis:"Exista casti.In CET unde stau eu, la magazine se gasesc casti de toate felurile cu 10 ron bucata.Si sa va vand un pont: muzica se aude mai tare in castile proprii si personale decat in telefon.Ca ma gandesc ca poate ii deranjati si pe ceilalti din jur."Se uitau tablou la mine.Sa fi fost din cauza culorii pielii mele, a outfitului meu, sau a celor spuse de mine?!Nu stiu.Si asta va ramane o enigma a istoriei.Au coborat la prima statie.Oamenii din jur se uitau stupefiati la mine.Un tataie binevoitor mi-a zis incet:"Bravo domnisoara"Eram in ceata.Din cel putin doua motive:

1.Pentru ca nu prea mai vedeam bine din pricina insolatiei si a sepcii de pe cap.

2.De ce toti oamenii din troleu cand vad astfel de reactii si comportamente tac?De ce nu iau atitudine?Cum se poate schimba ceva in tara asta daca toata lumea tace si inghite.Adica se vedea clar ca deranja pe toata lumea comportamentul manelar.Dar nimeni nu facea nimic.Bine, acum stiu ca daca baietashii s-ar fi ridicat de pe scaune si mi-ar fi tras una, reactiile oamenilor din jur ar fi fost:"Si-a meritat-o, daca se ia de ei", daaaaaaaaar...come on.Lumea nu mai lupta pentru drepturile pe care le are?Adica in mijloacele de transport in comun fiecare isi vede de particica lui si se straduieste sa nu-l deranjeze pe celalalt.Asa am fost cel putin educata eu.Dar in troleu e ca in camin, fac ce vreau, nu mi pasa ca e 1 noaptea, vin in camera la tovarasa mea sa-i arat cu ce ma duc la intalnirea cu x si y.Ce daca colega mea de camera vrea sa doarma, eu vreau sa stau pe mess, si voi click-ui la mouse-ul acela pana cand am chef.Dar despre acest subiect intrun alt post.Deci oameni buni, de long tail ati auzit?Adica cu pasi marunti se poate face ceva important.Incepem prin a nu mai permite astfel de comportamente in jurul nostru: sa nu mai permitem ca unul si altul sa ne polueze fonic, ca orice nenorocit sa se ia de cate o fata si toti sa taca, ca oamenii sa fie jefuiti in fata noastra si noi sa privim ca "magarii la poarta noua".Adica impreuna suntem puternici.Separati suntem slabi.Da.Un adevarat discurs demn de parlamentul european.Sincer la ce personaje ne vor reprezenta....dar despre politica cu alta ocazie.

3.Si in cele din urma, cel de-al treilea motiv pentru care nu intelegeam comportamentul manelarilor: de ce nu au reactionat in niciun fel?Adica sa-mi zica orice, sa ma injure, sa vad ca nu trec pe langa ei cuvintele mele.Nu folosisem in speechul meu de sensibilizare a constiintei lor inexistente, prea multe neologisme.Nu inteleg.Si nici nu vorbisem asa de mult.Cum am facut-o in acest post.Asa ca inchei.

La multi ani toturor celor nascuti pe 16 ale lunii.Multa liniste si fericire.

Toate cele bune!

Epilog

2009-06-13T06:01:00.000-07:00

Am venit acasa.Dupa doua luni de absenta.Am ascultat Metallica si Santana la volum maxim in masina, am vorbit in rime, am ras de un sofer ce tinea un sir intreg dupa el, pentru ca probabil credea ca viteza maxima de pe autostrada e 30km/h.Am admirat palatul de nori din vazduh, m-am minunat de frumusetea fetei morgane ce aparea pe soseaua incinsa de soare.
Am lasat in urma Bucurestiul pentru doua saptamani.Ciudat cum desi timp de 18 ani am locuit in Constanta, nu-mi mai gasesc locul aici.Toate-mi par straine.Doar marea si plaja raman la fel.Chipurile parintilor se schimba o data cu trecerea timpului.Intineresc sau imbatranesc?Nu stiu.Se schimba.Fratele meu se transforma si el ... in barbat.Prieteni din Constanta nu mai sunt in Constanta.Sunt in capitala.
Parcul in care mi-am petrecut copilaria jucandu-ma va deveni locul in care in fiecare seara voi alerga, chiar si cu glezna umflata, la fel cum alergam in parcul Sebastian.Si parcul e altfel.Nu mai sunt asa de multi copii care sa tipe, sa alerge, sa rada, sa se joace.Sunt pre-adolescenti si pre-adolescente ce se chinuie sa para mai mari.De ce s-or grabi sa creasca?Pe fratele meu de 15 ani lumea il intreaba daca sunt iubita lui desi am 21 de ani pe muchie.Portarul de la liceul verisoarei mele nu ma lasa sa mai ies din institutia de invatamant minunata pentru ca spunea el, ma stie ca sunt de la clasa a 11-a B.De ce chiulesc atata?O sa ma exmatriculeze directorul.Taximetristul ce ma auzea in sesiune vorbind la telefon despre examene, mi-a urat bafta la bac.Un copil de vreo 17 ani m-a "i-a soptit" amicului lui(tare ce-i drept)ca :"Uite-o,ba, pe aia d'a 11-a de la noi din liceu".
Sunt la mare.E innorat pentru ca asa se intampla de fiecare data: cand aterizez eu in Constanta nu e vreme de plaja, sta sa ploua.Vladut mi-a promis ca o sa vina sa stea cu mine cateva zile ca sa ne jucam in "Tara Piticilor".Macar el imi mai aduce aminte de ce inseamna sa fii un suflet nevinovat si neprihanit.
E vara.Sunt acasa?

Mixul meu vs Mrk mix

2009-06-10T07:16:00.000-07:00

Eu si marketingul ne asemanam din multe puncte de vedere.Altfel cum s-ar explica faptul ca si eu si el, avem cate un mix fiecare?Eu am cei 4 M, iar el cei 4 P(produs, pret, plasament, promovare).Cei 4 M din viata mea ma definesc si merg mana in mana toti.Sunt un intreg.Si pentru a clarifica conceptul meu de mix existential, o sa-i enumar in ordine analfabetica si totodata in ordinea in care i-am descoperit eu pe ei, sau cine stie, ei pe mine.Astfel, avem dupa cum urmeaza:
Muzica, Miscare, Mere si Marketing.Simplu si cuprinzator.
Muzica a fost cea care a tronat sesiunea asta.Fie ca a fost Vivaldi, Bach, Tartini, Beethoven, Mozart sau muzica japoneza, ideea e ca a fost prezenta.Altfel, eu si remorca plasata pe vagonul platforma, eu si turismatica, animatia si functiile agentiei de voiaj implant(nu de silicoane), s.a.m.d nu am fi reusit sa ne intalnim, eram cat se poate de paralele... eu si restul informatiilor ce trebuia ingurcitate pentru aceasta sesiune.
Conferintele pe care le faceam in sesiune pe internet, erau facute pentru ca eu sa cant Mocirita cu trifoi, On and on, Do I have to cry for you, I turn to you, Punkrocker, Breakaway, Wherever u will go si alte minunate melodii.Cantam in timp ce invatam, sau ma rog, pseudo-invatam pentru examene.Cantam in timp ce cele trei care au speriat Restul, adica copy, paste si pis vorbeau sau ma ascultau?!
Muzica m-a dus in Asia, am vazut o alta cultura, o alta conceptie, o alta civilizatie...Muzica e limba universala, e arta, e sacru si profan, e inger si demon...e muzica.

Miscarea se refera de fapt, la sport.Ca deh, si plasamentul e de fapt distributie, asa ca, dupa cum se vede, o alta similitudine intre mine si marketing.Faptul ca am o rotula cu personalitate, rotula da, adica osul ala mobil de la genunchi;Cu personalitate, pentru ca...i se pare ei mai interesant(ei, rotulei), sa sara cand in stanga, cand in dreapta, si sa nu fie pur si simplu o parte componenta a piciorului meu.Deci cum ziceam, datorita acestui motiv, eu a trebuit sa renunt la miscare, la sport, pentru o perioada.Acum incerc sa revin la activitati sportive, dar, in momentele in care mi se pare mie ca pot sa fortez, si sa alerg mai mult, junghii si carceii de la rotula imi dau de stire, ca nu conteaza ce vreau eu, ca ea are o putere mai mare de decizie in viata mea sportiva.Deci, rotula rocks.NOT.

Marul e fructul interzis.Si cum oamenii au tendinta de a face mai ales ceea ce e interzis, mie imi plac cel mai mult merele.Stie toate soiurile, familiile, principalele livezi de meri din tara, asa ca sunt o adevarata profesionista din acest punct de vedere, cel putin.Visul meu, e sa ma marit cu cineva care sa aiba o livada de meri.

Marketingul.E last, but not least din lista mea.L-am descoperit la facultate.A fost o intamplare ca am intrat la marketing.A fost a doua optiune.Ca toti colegii mei din liceu, am trecut ca si prima optiune finante-banci, ca e cool, se cere, si e misto sa lucrezi in banca.O sa revin cu un post referitor la atmosfera din pseudo-banca RBS.Deci, nu e nimic fascinant sa lucrezi in banca, sa devii un robot, sa te supui unor rigori care nu-si au rostul, unor sefi care stiu mai putine decat tine, unor sisteme care se joaca cu conturile oamenilor.But enough about RBS.Despre marketing, nu as putea spune multe.E domeniul in care incerc sa ma pregatesc cel mai bine, si pe masura ce aflu tot felul de informatii, imi dau seama, cam cat de putine stiu.E complex, e mereu surprinzator, e subiectiv, e modern, e incitant, e orientat spre client, si nu inspre propriul profit cum e banca.Da!Am o problema cu banca mai sus amintita, dar cum libertatea de exprimare a fost dobandita de mult timp si stipulata in constitutie, o sa profit de acest drept si o sa fiu exact cum sunt eu, adica NEdiplomata.Stiu ca nu exista in dictionarul limbii romane, daaar, e blogul meu si sunt un fel de dzeu aici.Sunt printre putinii studenti carora le place ce invata la facultate.Sigur e foarte bine, ca teoria se poate imbina armonios cu practica in organizatia din care fac parte si in proiectele in care ma tot implic.Nu am scriu niciun articol serios pe tema CSR, marketing, advertising si PR pentru ca nu ma simt pregatita.Trebuie sa ma mai documentez.Nu vreau sa debitez cum o fac in articolele acestea minunate de pana acum, cu care mi-am tot obisnuit echipa de fotbal(adica cei 11 cititori).Da, am mai racolat inca 3 oameni.Deci in ritmul asta...o sa am mai mult trafic decat bucurenci.Watch out caci here i come.

Inchei prin a-mi exprima deosebita stima pe care o am pentru calatorii din autobuz care simtind acut criza financiara, nu mai utilizeaza deodorant, si din altruism si solidaritate, impart cu noi, risipitorii, cei care utilizam deodorant, impart, ziceam, pai ce ar putea imparti?Miresme de primavara-vara, umezeala prin camasa, par neepilat, si mirosuri proaspete de transpirfir(combinatie intre trandafir si transpiratie).

Toate cele bune!

Impresii POST-StrESIUNE

2009-06-07T06:19:00.000-07:00

Pe principiul:"Fuse si se duse", va prezint in cele ce urmeaza o serie de impresii post-sesiune, dupa cum sugestiv se intituleaza si acest articol.Si luand-o sistematic, in ordine ANALFABETICA, zic sa incepem cu Sfanta Logistica.

1.Logistica e....logistica.Cam doar atat as putea sa mai zic despre aceasta materie dupa ce am dat examenul si am aflat ca l-am si luat, cu nota maxima chiar.Este o mare performanta daca stam sa ne gandim ca sorti mi-au fost potrivinci inca de dimineata, intregul univers conlucrase impotriva mea, incercand sa ma desparta pe mine de,de ....cel dintai si singurul examen, pentru care am invatat mai mult de 3 zile!!!Blasfemie, zic...adica stiu ca logistica e mirobolanta, fascinanta chiar, dar lipseste cu desavarsire, asa ca... stupoarea mea a fost cu atat mai mare in momentul in care, m-a trezit Lorena, Broasca Lorena(na, ca si in post-ul asta vorbesc de tine:))) la orele 6.55.Da, examenul era la 7 jumate.Da, m-am speriat groaznic, pentru ca as fi ramas cu siguranta cu o restanta mare cat mine, tin sa specific ca am 1.72, deci halal restanta sa-ti fie natiune!!!Si da, am prins traficul acela ametzitor, am zbierat de dimineata la taximetrist, sa accelereze nene, ce sta atata dupa un sir de masini de 70 de metri lungime?Am zbierat si in telefon la LBL(Lorena Broasca Lorena), sa-mi ia niste apa.Daca nu-mi iau doza zilnica de 3-4 litri pe zi, fac urat.Am ajuns, am avut un scurt dialog cu distinsa profesoara(Carmen Balan) pentru care am un respect profund de altfel, dialog in care dansa mi-a zis, citez:"Am zis la curs domnisoara, ca nu aveti voie cu telefon pe banca, dar cum dumneavoasta nu ati venit la curs, nu aveti de unde sa stiti!"Era prea de dimineata pentru mine.I mean, come on...ma trezisem cu 20 de minute in urma.Ma gandesc ce ar zice acum, daca ar afla ca am luat nota 10, si ca aveam si punctaj maxim in seminar.Dar, probabil ca asta va ramane, una dintre enigmele neelucidate ale istoriei.Dupa examen, reactia-mi naturala a fost:"Hai cu restanta, restanta avem, cine mai doreste, la o restanta luata, una gratis"(sunt din Constanta, si inca mai misuna pe plaja in Mamaia, doamnele cu"Sapunul si piatra de baie", "Porumb fiert avem", "Trei banane zece mii", asta ca sa va dati seama de tonul pe care rosteam replica cu restanta, hai cu restanta).

2.Cercetari de marketing & PR, examene ce s-au desfasurat in mod normal, fara evenimente care sa merite sa fie mentionate.Vesnicul speech al profesorilor: "Nu va uitati in lucrarea colegului, nu vorbiti intre voi, nu folositi materiale adiacente, inchideti-va telefoanele...etc...

3.Iar acum, cireasa de pe tort.Examenul turismatic.Examen la care am avut sansa sa vad ce inseamna sa detesti o materie atat de mult, incat sa te intrebi cu ce ai gresit in aceasta lume?! Nu ca nu mi-ar fi placut si folosit sa stiu ce inseamna vocherul, agentie tour-operatoare si modul de calcul al tarifelor de la restaurante, nu vreau sa fiu gresit inteleasa, numai ca sa fiu pe tot parcursul examenului intr-un fond sonor muzical, de genul:"D'soara nu te mai uita la colegul","Dl, nu mai vorbi cu colega", "x-ulescul, lasa-l pe z-ulescu in pace".Jesus.Daca, in calitate de profesor zici la inceput vesnica pomenire:"Nu copiati, bagati cursurile in geanta...etc ca altfel va dau afara din examen", de ce nu te tii de cuvant?E mai bine sa stresezi psihic alti 150 de studenti, pe parcursul intregului examen cu amenintarile anterioare?Nu m-ar mira daca in timp ce explicam ca o studenta silitoare ce inseamna contractul de hotelarie, sa fi scris prin mijlocul definitiei, si un"d'soara va rog foarte mult sa nu mai discutati cu colegul", ca deh, e natural pentru noi, sa scriem dupa dictare, la asta ne pricepem cel mai bine, fie ea o dictare de la un profesor, fie ea o dictare de la un coleg, in timpul unei probe de verificare.

Acestea fiind spuse, inchei prin a mentiona ca a fost o sesiune plina de neprevazut, o sesiune in care somnul devenise un vis pentru mine, alergarile prin parc niste obiective greu de atins, iar mancarea...ei bine, un fel de fata morgana.

p/s: Stiu ca in imagine scrie ca a inceput sesiunea, dar nu am gasit o imagine mai sugestiva, caci daca dai un search pe google cu sesiune, iti apar si poze cu femei dezbracate!!!Don't ask me why.

Toate cele bune!

Copilarie

2009-05-31T12:14:00.000-07:00

La insistentele fanilor mei(Lorena, Broasca Lorena that is), am zis ca acest post sa fie despre ziua copilului, de fapt, despre cum ar trebui sa ne comportam cu acesti mici ingerasi, cum sa (con)vietuim cu ei, ce sa facem, cum sa facem, cum sa reactionam.Ma simt deja o specialista in domeniu, din simplul motiv ca de 3 luni locuiesc cu verii mei de 4, respectiv 11 ani, si de aceea, in marinimia-mi nemarginita, o sa impartasesc cu voi, secretele pe care le-am descoperit.

1.Copiii au intotdeauna dreptate(cred asta, pentru ca Vlad mi-a spus ca sunt slaba si frumoasa; tin sa reamintesc ca are 4 ani, asa ca nu sunt sigura ca stie ce inseamna aceste cuvinte, dar eu sper:D)

2.Copiii sunt intotdeauna luati in serios.Chiar si in urmatoarele situatii:
a.cand va intreaba: "ce culoare are voma de vaca?"; curiozitatea lor este de altfel, normala, ca urmare a faptului, ca tot ei continua sa precizeze, ca: "voma e alba", pentru ca "vaca mananca...ce altceva daca nu lapte?!"

b.cand va intreaba:"ce culoare are masina asta albastra?"raspunsul din partea voastra va veni fara grimase, rasete infundate sau alte comportamente ce-i pot sugera copilului ca intrebarea lui nu este cat se poate de pertinenta.

c.cand te intreaba:"Alesrandra, pe tine cum te cheama?"De asemenea, atitudinea este una normala, si copilului i se raspunde rapid, si fara niciun fel de alta reactie aditionala ce ii poate margini lui curiozitatea.

3.Copiii sunt clar-vazatori, legatura lor cu Mafalda, Nostradamus fiind una cat se poate de verdica.Pentru a demostra acest lucru, va ofer, in premiera, exemplul de mai jos.Inainte de asta, un scurt moment publicitar in care tin sa precizez ca eu in sesiune mananc cand imi amintesc, de obicei la 2 zile, dorm cand vad ca cearcanele mele depasesc deja limita admisa prin lege.Din aceasta pricina, reactia copilului in urma observarii comportamentului adulto-studentesco-sesiunesc vine ca o chestiune normala.Dialog:
Mama:"Alex hai sa mananci"
Eu:"Nu mi-e foame"
Copilu'(micu Nostradamus):"O sa ti se FACE rau"
Eu:"De ce?"
Copilu'(micu Nostradamus):"Pentru ca mananci toata ziua numai portocale"

Adaugiri:Poate ca pct 3 pare banal, dar reamintesc fanilor mei ca e vorba de un copil de 4(patru ani), care isi da seama de importanta unei alimentatii sanatoase:|

4.Copiii pot fi foarte usor implicati in cercetari directe de marketing, referindu-ma aici la observarea in mediu natural, o observare disimulata, intrucat subiectul cercetat(adica eu) nu e constient de faptul ca e observat, observare personala(de el insusi) si structurata, as putea adauga datorita detalierii specifice.Si pentru a nu-mi atrage antipatia fanilor nefascinati, ca mine de marketing, dau exemple concrete in cele ce urmeaza:

"Niciodata, dar NICIODATA, sa credeti cumva ca v-a scapat din aria visuala.Astfel, daca vreti sa iesiti la o scurta, dar binemeritata plimbare in parc(dupa informatiile acumalate despre vagonul platforma- de la logistica), ganditi-va de doua ori la calcularea unghiului de incidenta dintre ochiul lui critic si usa de la intrare.Ati putea considera, ca perete dintre camera in care se afla odorul si usa de la intrare, il poate impiedica sa va vada in momentul in care, executati actiunea de iesire din domiciliu.Ei,bine, nu e asa.Totul, in momentul acela, pentru el, este transparent.Asadar, vede prin peretele de la camera cum incercati sa va strecurati, sa va incaltati fara zgomot si sa iesiti pe usa.Va lasa sa va pacaliti ca nu aude clickul de la chei, dar exact cand scoateti primul picior pe usa, vine triumfator, spunand cu ochii plini de speranta(de parca nu ar fi premeditat aceasta intamplare:Vleau sa vin cu tine!

5.Copii au un sistem special de detectare a caldurii corpului uman care este langa el.Sa ma explic, ma gandesc printr-o ipoteza.Astfel:
"Sunteti la a cincea poveste pe care o cititi.Ceasul arata ora 1 A.M.Adormiti cu cartea in brate, va trezeste ca sa continuati povestea cu Grohi purcelusul, si la un moment dat....victorie, se intampla:adoarme.Ei bine.Nu plecati de langa el, pentru ca vine dupa voi.Va lasa sa va chinuiti sa va dati jos din pat in asa maniera incat sa nu scartie patul, dar apoi, deschide ochii:"Vleau sa dolmi cu mine".Si pentru a se asigura ca nu veti mai avea ideea necugetata de a pleca de langa el, va apuca de gat, de mana, si va si inveleste, ca sa nu vi se faca frig."

Pentru urmatoarea serie de cvinte copilaresti, stay tuned.Acuma ma asteapta PR-ul si Turismul.

La multi ani de ziua copilului!
Toate cele bune!

Procesul MEU decizional

2009-05-28T04:29:00.001-07:00

Ca urmare a minunatului examen de la cercetari de marketing pe care l-am sustinut, am zis sa impartasesc cu octetul meu de cititori (in)fideli, ce inseamna de fapt procesul decizional, dar nu orice fel de proces decizional.E un pic mai complex si original.
Astfel:
I.Faza preliminara

1.Stabilirea problemei decizionale:
Eu, Pis si Ame putem sa scriem o poezie, in conditiile unui curs, la care stimabilul profesor racneste, jigneste si vorbeste despre sibiu?(cursul va ramane, pentru securitatea existentei noastre in facultate anonim)

2.Scopul: Redactarea unei poezii pe orice tema, in conditiile macromediului prezentat anterior.

3.Obiective:
-poezia sa fie scrisa in decurs de maximum 15 minute
-poezia sa nu fie afectata de factorii exogeni
-poezia sa reflecte personalitatile noastre intr-un mod concentric

4.Ipoteze:
-Ame e prea ludica
-Pis e prea filosoafa
-Eu sunt prea de pe alta planeta, si nu pot sa iau nimic in serios
-Profesorul isi va da seama ca facem altceva in timp ce dansul in mod constant e preocupat sa jigneasca, vorbeasca urat(frumos despre Sibiu) si ne va da, asadar si prin urmare afara.

5.Valoarea:
-inestimabila, indescriptibila, inexplicabila

6.Cererea de poezie:
-"haideti sa scriem ceva in sfertul asta de ora, ca nu mai pot de foame, somn si trebuie sa ajung si la serviciu, si nu vreau sa dorm pe mine"(Alexa)

II.Faza de proiectare
1.Alegerea surselor de informatii:
-mintile noastre cretze
-imaginatia noastra bogata/bolnava
-ideile nostre trasnite
-sentimentele noastre ascunse

2.Selectarea metodelor de culegere a datelor si sitematizarea lor
2.1.Definirea conceptuala si operationala a variabilelor
-variabile de baza: timpul(15 minute)
-variabile descriptibile: studente, 20 ani, plictisite, adormite/profesor, 70 ani, inteligent, comunist
2.2.Scala:
-nominala(scriem sau nu scriem)
-proportionala(procentul de nereusita de redactare a poeziei datorita factorilor ce afecteaza si ingradesc dorintele noastre creative.)

3.Buget:
- foaie si pix(foaie de la Pis, pix de la colegii din fatza, ce dormeau cu capul pe banca)

4.Programarea in timp:
-acum ori niciodata.

III.Faza de realizare:
1.Recoltarea informatiilor:
-desk reasearch

2.Prelucrarea, analiza si interpretarea informatiilor
-se va tine cont de urmatoarele aspecte: versurile scrise de mine sunt cu albastru, Ame rosu, Pis verde.Enjoy:
"Te uiti, te faci ca nu ma vezi
Privesti, asculti, nu vreu sa crezi,
Ochii-i inchizi, cand iar apar,
Dar sub o umbra iar dispar.

Iubit din ceata si din fum,
Ce te prefaci mereu in scrum,
Zadarnic vrei sa ma gasesti,
N-ai cum, nu poti sa reusesti.

Si-ncep sa cant, sa te incant,
Caci vreau sa las acest pamant.
Sa zbor, sa tot plutesc in van.
Sa parasesc acest divan.

Pe care noi statea odata,
O mult iubita, adorata!
Inveliti in dulci matasuri,
Sa uit oricum de alte pasuri!"

3.Raportul de cercetare:
-victorie!
-adaugiri: Lorena nu a scris niciun vers in poezie, nu din lipsa de creativitate, ci pentru ca era la cantina.(cantinele de la Drept, Arhitectura, Moxa si/sau Angelescu).
Nu eram triste, visatoare sau dornice de amoruri platonice, ci doar plictisite.

Toate cele bune!

Te fac o tura la Sebastian?

2009-05-19T14:26:00.000-07:00

Luandu-mi portia zilnica de alergat prin parc, ca la asta a ajuns sa se rezume cina mea, am apelat la un foarte bun instrument de cercetare de marketing, si anume: observarea.Inainte de toate, tin sa specific ca alerg prin parcul Sebastian, si nu, nu am speriat nicio pisica pana acum, si nu, nu m-a alergat niciun caine.Parcul Sebastian, pentru ca mi-am dorit dintotdeauna sa am un punct comun cu aceste branduri nou-noutze din tara noastra(eterna si fascinanta Romanie), branduri denumite deosebit de sugestiv:cocalari si pitzipoance.Care e legatura intre ei si parcul Sebastian? Pai, accesati www.mondenii.ro, sau dati un search pe youtube:"Cocalarul si pitzipoanca pe mess" si va veti lamuri indata.Cum ziceam(mereu fac paranteze prea lungi, au ajuns de-acum sa fie acolade), deci, observarea mea, in timp ce incercam sa-mi tin respiratia sub control, si castile in urechi(ascultam Jason Mraz, bineinteles), observarea mea s-a redus la comportamentul oamenilor in parc.Redundant nu? Concluziile observarii sunt dupa cum urmeaza:
1.1. bancile sunt facute ca sa stai cu picioarele pe ele, nu cu posteriorul
1.2. cosurile de gunoi, sunt elemente de decor, ele trebuie pastrate curate, ca, deh, mizeria se arunca pe jos
1.3. cand pleci de pe o banca, lasa ceva in urma ta, ca lumea sa stie ca ai fost acolo(de preferat seminte de floarea soarelui, dovleac, pungi de chipsuri, cornuri, pateuri, etc)
1.4. amendament la 1.3: acele ceva-uri, trebuie lasate si pe banca, si pe langa banca, niciodata, never 4 ever la cosul de gunoi conform articolului 1.2
1.5. daca vezi ca vine un gardian si-ti cere ca un cetatean cu varsta de peste 18 ani "care esti" sa nu te mai dai in leaganul copiilor(limita de varsta 5 ani), faci misto de el si-ti mai chemi si amici sa faca misto de el, ca deh, e un paznic doar, pe cand tu, vorba aia, faci umbra pamantului dintr-un motiv foarte bine stabilit
1.6 in parc e tinuta obligatorie(ma refer la categoriile speciale de cetateni, cocalari si pitzipoance), trebuie sa ai neaparat:
-bluza stralucitoare de club, ruj aprins, si neaparat tocuri(nu conteaza ca nu stii sa mergi cu ele)-fete
-pantofi albi cu botul patrat, tricou cu dolce&gabana, mult gel in par-baieti
1.7. datorita crizei, parcul nu mai e doar de plimbat, a devenit 2 in 1: si discoteca, si tot din cauza crizei, referindu-ma aici la lipsa unor casti, dai muzica tare, sa auda toti ce asculti tu, ca deh, criza ii afecteaza pe toti, si tu esti solidar, si stii ca lumea nu mai are bani de discoteca.

Urmeaza si o alta observare referitor la comportamentul oamenilor in diverse ipostaze:troleu, asteptatul la coada...etc.Deci e observare, da?Si sa mai zica altii ca facultatea nu are aplicabilitate practica in Romania....aiurea.

Toate cele bune

CSR vs Mrk mix

2009-05-18T13:54:00.000-07:00

Analiza mixului de marketing in compania X sau ...studierea responsabilitatii sociale in compania y,aceasta este intrebarea?
Desi CSR-ul mi se pare cea mai interesanta tema din cele prezente in cadrul tematicii de licenta, nu ma simt eu inca pregatita sa stau si sa fabulez pe tema asta, adica...cum as face, cand, de la cine, cu cine?Imi place CSR-ul dar, de aici pana la a face ceva concret in sensul asta e cale lunga.Asta in conditiile in care am descoperit CSR si cu ce se mananca acum 3 luni de la un seminar de PR.Sunt intr-o mare dilema...
Analiza mixului de marketingului presupune urmarirea activitatii intr-o companie, dar cine ma primeste pe mine, subsemnata ca sa le urmaresc eu lor politica de pret, produs, distributie si promotionala?Alta dilema
Vreau sa fac licenta pe CSR, dar mixul de marketing pare mai la indemana.Daca ar fi sa urmez sfatul profesorului meu, ar trebui sa concep eu o campanie de CSR, eu care nu stiu sa fac nici macar popcorn(intotdeauna il las mai mult de 3 minute la cuptorul cu microunde).
Cale lunga, drum de fier pana luni, cand ma voi hotari.Intre timp raman cu cele 350 de pagini de la logistica si cu cele 400 de la cercetari.
Toate cele bune

Grecia here we come

2009-05-17T15:02:00.000-07:00

Simtind acut criza economico-financiara(i mean, hey, nu mai mananc chiar un kg de mere pe zi, mai las un mar si pentru urmatoarea zi, fiecare se descurca cum poate), cum ziceam, am hotarat cu mic, cu mare sa mergem in vara aceasta prin Grecia, pentru a ne minuna si noi de beneficiile all-inclusive-ului, si pentru a arata ca sunt romani in adevaratul sens al cuvantului(ne vom pune portzii triple in farfurii, ca, deh, sa avem si pentru la pranz).
Nimic neobisnuit pana aici, vor spune cei 8 cititori ai blogului meu, dar pentru ca excursia e organizata de nimeni alta decat Miss Marketing a.k.a proletara-shefa de la AIG Life, aceasta control-freak a lumii moderne, Lorena, Broasca Lorena(as in Bond, James Bond), va dati seama ca nu se putea organiza oricum.Adica excursie, excursie, da sa stim si noi.Ce sa stim?Regulile de o schiopa care sunt frumos scrise in constitutia grupei 1723, reguli ce vor fi cu strictete respectate.
Deci si prin urmare:
Ame:

1.deja cunoscuta:nu imi mancati maslinele!!

2.frate,frate ,da fiecare isi care apa,mobilu,banii,visele si mai ales cosmarurile cu el.adica dc am o geanta ,nu ,nu am loc pt ele.

3.eu nu dorm,veghez.

4.nu imi spuneti k st dezordonata,stiu asta deja.

5.a vorbi cu strainii este educativ,nu periculos,ca oriqm doar 2 % sunt pedofili si eu am scapat ,k am 21 de ani.

Alexa(moi, adica):

6.cu somnu nu te joci frate

7.ce tie nu-ti place altuia nu-i face, asa ca nu-mi furati din cele 5 kg de mere pe care le voi lua cu mine pentru drum.

8.daca un tip incearca sa ma agate, nu veniti repede ca sa-l intrebati daca are prieteni draguti

9.nu mi aratati orez/pilaf(am mancat 2 saptamani in vitan doar pilaf, deci da, stiu si ce gust, forma, culoare, miros, textura s.a.m.d are)

10.nu-mi iau eu pc in grecia, ca pot foarte bine sa cant singura, nu cu tehnologie.

Pis:

1. Drepturile Omului imi dau dreptate atunci cand spun ca NU voi merge in club. Sper sa beneficiez de intelegere in acest sens, iar la schimb pot inchide ochii la compromisul de a fi machiata; mentionez NU PENSATA (orice fir de pe teritoriul tesutului meu epitelial nu va parasi incinta).

2. Daca zabovesc mai mult de 20 de minute in fata unui peisaj sau a unei cladiri, ma puteti atentiona ca 5 minute pentru fiecare punct cardinal al sau este oarecum suficient. Totusi, am un aranjament cu vamesii pentru a nu ma lasa sa reintru in patria natala cu mai putin de 2000 de imagini grecesti. Prin urmare, sper sa imi pot atinge targetul.

3. Daca se observa o transformare a pielii mele de la alb-branzetos la rosu-purpuriu-descompunibil, rog a fi anuntata!

4. Daca faza problemelor existentiale la nivel de constiinta survine, rog interventie urgenta!

5. Nu cereti multa socializare de la mine in afara de sfera iubitelor mele (adica voi) si persoanelor cu varste cuprinse intre 40-100 de ani

Lorena:

1. Regula nr.1 si cea mai importanta: nu merg pe plaja, nu merg in club si nu fac nicio alta activitate inainte de a manca o ora.

1.1. In timpul mesei nu voi fi deranjata de: telefon mobil, priviri cu subinteles cum ca ar trebui sa ma opresc din mancat

1.2. Nu imi cereti sa vorbesc la masa si cu atat mai mult sa va povestesc ce am facut cu o seara inainte

1.3. Daca va e rusine cu mine ca mananc mult, nu aveti voie sa ma lasati singura la masa sub nicio forma. Indurati! Sunt prietena voastra.

1.4. Daca vi se pare ca exagerez cu dulciurile aveti voie doar de 2 ori sa imi faceti observatie.(asta nu inseamna ca ma voi opri)

1.5. Obligati-ma sa beau lichide si asigurati-va ca sunt mereu aproape de o toaleta

2. Daca trebuie sa dorm cu una dintre voi (desi sper ca macar intr-o seara sa fie vreun tip bun cu care sa dorm-sau nu :P) eu sunt cea care doarme la margine, niciodata la perete.

3. Daca intarzii la dush e pentru ca e apa fierbinte si singura modalitate de a ma scoate de acolo e sa vorbiti la receptie sa o opreasca

4. O sa ma straduiesc din rasputeri sa fiu piti

4.1. Nu incercati sa ma opriti

4.2. Mergeti cu mine pe strada si pe plaja chiar daca am ruj roz, fusta scurta, tocuri de 20cm si merg fandosita

4.3. Va rog sa ma lasati macar sa incerc sa aplic programul “cum sa fii piti in 10 zile” lui pis

5. Daca ma bag in seama cu un tip/ daca un tip ma baga in seama

5.1. Nu aveti voie sa va apropiati de mine mai mult de 1 metru

5.2. Daca totusi o faceti, spuneti “Ce bine arati miss marketing....si la fata si la corp!” (chiar daca am burta)

5.3. Daca observati ca e un strain va rog sa faceti in asa fel incat sa fie pis cea care se apropie (dar nu prea mult)

5.4. Regula speciala pentru alexa: nu vorbi deloc si cu atat mai mult nu canta

5.5. Daca cunoasteti tipi draguti sunteti obligate sa ii aduceti prietenii in preajma mea

5.6. Daca un tip se ofera sa ma dea cu crema pe spate nu sariti voi sa ii luati locul sau sa va dea si voua. Ce e al meu, e al meu!

6. Am dreptul sa stau:

6.1. 1 ora dimineata in oglinda

6.2. 1 ora dimineata la dus

6.3. 1 ora dimineata la masa

6.4. 2 ore seara la oglinda

6.5. 1 ora seara la dus

6.6. 1 ora seara la masa

7. Cand dorm nimeni, dar absolut nimeni nu are voie sa ma trezeasca pentru absolut niciun motiv.

Exceptii de la regula: un tip bun,o petrecere grozava

8. Daca vedeti ca ma enervez aduceti repede ceva dulce si aratati-mi tipi draguti

p/s nu stiu ce s-a intamplat cu fonturile, dar nu am mai avut rabdare sa stau sa le schimb

e 01.24, mi-e somn

Toate cele bune

Tentativa esuata

2009-05-16T02:19:00.000-07:00

Intr-una din zilele trecute am zis sa ma uit si la TV, ca deh, de cand nu l-am mai aprins s-a asezat praful pe el.Si am inceput minunatul proces denumit deosebit de sugestiv zapping.Si zaboveam cam 1 minut pe fiecare post, am stat cam maximum 4 minute, pentru ca in disperare de cauza si din teama de a nu suferi din cauza procesului accelerat de indobitocire care se propaga cu viteza luminii pe posturile romanesti, am decis sa inchid cutia moderna cu imagini comerciale.Antena 1, o frumoasa emisiune de televizor, unde in cel 1 minut in care am urmarit sirul evenimentelor am vazut cum diverse personaje mondene discuta referitor la probabil un scandal dintre Larisa si Marian Dragulescu.Repet am stat un minut,pe ceas.La emisiunile de genul acesta, e la fel ca la "Tanar si nelinistit", poti sa nu urmaresti 50 de episoade.Cand reincepi sa urmaresti serialul, inca din primele clipe, iti dai seama de actiune, si de ceea ce s-a intamplat: nimic, adica.Si am vazut cum altii, critica si fabuleaza pe o problema ce-i privea doar pe cei doi: Dragulescu si sotia.Nume sonore ca Oana Zavoranu, Ogica, Daniela Gyorffi isi dadeau cu parerea.Si moderatorul parea foarte prins si interesat de ceea ce altii aveau de spus legat de un subiect ce nu-i privea sub nicio forma.Intrebare: de ce romanii isi spala rufele in public, de ce accepta ca x si y sa vina sa le calce in picioare intimitatea.De ce?Din cauza publicitatii pe care si-o creeaza?I don't know.Continuandu-mi periplul printre canalele autentice romanesti, dau peste o alta emisiune unde o fata draguta, blonda, inalta, cu ceva neuroni as indrazni sa zic, juca rolul(foarte bine, as putea adauga) al unei fiinte slabe de inger, preocupata doar de luciul de buze, cafanelele de pe dorobanti, alintandu-se "ca cioara in latz", ca sa-l citez pe creanga.Acum alta intrebare: chiar e nevoie de astfel de personaje, in showbiz?Chiar trebuie sa vedem o imagine placuta ce-i drept, dar dupa 30 secunde, sa ne minunam de comportamentul ei si de ceea ce scoate pe gura?Am trecut si pe la zero TV, unde am stat 30 de secunde, suficient timp insa pentru a citi eternul, mirobolantul si nelipsitul:"senzational".Pe un alt post, niste fete se certau pe un baiat, cred.Nu stiu sigur.Bun.Cam atat referitor la televiziunea romaneasca, mereu in cautare de evenimente banale...o noua serie de impresii peste 3 luni, poate se schimba ceva intre timp, si poate ca evenimente ce merita sa fie mentionate se vor bucura de o mai mare audienta decat portiile de prostie ce se dau cu kilogramul pe televiziunile noastre.
Toate cele bune.

Planuri

2009-05-10T11:18:00.000-07:00

Prea multe, prea putin timp.Cred ca daca vrei ceva cu adevarat nimic nu te poate impiedica.Nu, nu am vrut sa mai lucrez in banca, si drept urmare sunt somera cu acte in regula, ma rog studenta.Am fost la trainingul de PR si Fundraising de la Fundatia Ratiu.Atat de multe lucruri noi, atatea proiecte, evenimente, vise.Si da, sunt voluntar la fundatia Ratiu.Ma voi ocupa de atelierele de banda desenata, comunity screen, voi convinge pe altii de importanta de a face ceva din pura placere si dorinta de a te simti util, de a simti ca dai ceva omenirii, societatii.Deci primul lucru de pe lista mea, de a fi acceptata la training s-a implinit.La fundatia Ratiu invat atat de multe, vad efectiv niste oameni care se dedica scopului lor acela de a socializa prin arta.Organizare de evenimente, strangere de fonduri, cu un plan bine pus la punct.Se pot reusi atat de multe lucruri.Si vrea sa invat, vreau sa fac ceva din pura placere, vreau sa invat sa comunic, sa ma fac auzita.
Marketer Club, e ...inca la stadiul de proiect, ce sper sa reuseasca.Am fost, apoi la BizCampus, unde i-am ascultat pe Florin Grozea si pe Huidu vorbind despre Romania, despre sistemul educational, despre blogging, despre pasiunea de a face ceva, despre atat de multe si totusi atat de putine, pentru ca timpul parea ca nu avea rabdare.L-as asculta pe Florin intruna.Te umple asa de energie, si iti da senzatia ca poti face orice, daca iti doresti cu adevarat.E un om pe care il admir, pentru ce a reusit sa faca, si pentru ca nu i-a fost teama sa incerce.La blogul lui sunt abonata fidela.
Internship 2009, alt vis, dar daca din lucrurile pe care vroiam sa le fac...doua s-au indeplinit, de ce nu s-ar indeplini si asta?

Romania

2009-04-27T10:05:00.001-07:00

Ce bine ar fi daca ziua ar avea mai multe ore. Poate ca asa as avea si eu timp sa pun in aplicare toate proiectele pe care le am in cap.Tin sa specific ca doar ce i-am citit varului meu de 4 ani Noile aventuri ale purcelusului Grohi si sunt inca in lumea basmelor, de aceea acest post va fi foarte idealist, o lume perfecta a dorintelor ce incet, dar sigur se contureaza si prind aripi.Am prins gustul PR-ului si vreau din suflet sa ma accepte la un training pe PR si Fundraising, poate asa o sa putem sa punem in aplicare McGirl's minunatul, dar neapreciatul nostru proiect Caravana 2BEverde.Pana una alta, vreau sa ma duc voluntar cu cei de la Maimultverde la Busteni.M-am inscris pe lista, bineinteles ca nu or sa ma accepte.Sunt membru de o zi.Asta e defectul meu, vreau prea multe, prea repede.Probabil ca de aceea sunt dezamagita cand unele chestii nu-mi ies.Dar cum ziceam...idealuri.Pai inca un ideal pe lista mea ar fi sa reinvii marketer-clubul din Ase.Stiu,nici clubul nu e pasarea-phoenix si nici eu nu sunt Iisus(vezi Biblia, cu invierea lui Lazar, asta pentru cei napasionati de subiectul religie),dar eu sper.Adica vreau sa intru in actiune, sa adun oameni, sa fac conferinte, sa vina lumea.Adica, lucrurile sunt serioase, deja m-am autoproclamat presedinte.Nu serios acuma, proiectul cu marketer-clubul e pe vine...il uneltesc.Dar, imi vin prea multe idei deodata si as always nu reusesc sa pun pe hartia virtuala decat o mica parte.Aviz amatorilor de marketing din Ase si nu numai.Hai sa ne unim fortele.Da, stiu ca a sunat ca un slogan electoral, dar cum ziceam si azi la scoala, s-a rasculat spiritul lui Tudor Vladimirescu in mine.E singurul personaj din istoria romanilor pe care il pot asocia si cu un an concret in care a luptat, pentru....IDEALUL sau...1821, sau sa fie 1848?Nu...1821.
Si ultimul si cel din urma ideal:sa se faca banca donatorilor de celule stem, adica eu care am teroare de ace si de ideea de a mi se lua sange(am facut 30 doze penicilina V la 4 ani,deci am motive),ma inscriu ca un bun cetatean pe listele celor de la PRO TV, "boborul" cum ar zice Caragiale vrea sa se implice activ, ....si ma rog din suflet sa se puna pe picioare proiectul.M-am saturat sa vad atata lume cum moare, si culmea, cand se poate face ceva. Numai sange, moarte, accidente, boli...stai putin, ca vorbeam de idealuri.Deci, revenind...celulele STEM(Doamne ajuta).
Idealuri...pai sa mai tot fie: greutatea ideala(care niciodata nu exista la mine), prietenia ideala, iubirea ideala...and so and so on...Dumnezeule, dar ce post lung am mai scris, si toate de la o poveste.Plec, ma asteapta somnul si maine un nou basm, pe care i-l voi citi lui Vlad si pe care il voi trai si eu cu ochii larg deschisi langa el....

Unde-i lege, nu-i tocmeala

2009-04-26T10:19:00.000-07:00

Cred ca a venit vremea sa arat naturii cat de recunoscatoare sunt pentru tot ce mi-a oferit, si drept urmare azi, dupa ce am vazut episodul 4 din seria 4 din Supernatural, m-am inscris ca voluntar pe site-ul Maimultverde.Mai mult chiar, ma bate rau de tot gandul sa ma duc si pe 10 Mai, o sa fie o cursa de biciclete.Nu ma pricep eu asa de bine sa merg, dar nu strica niciodata sa incerci sa faci cat mai multe.De cutremur nu vorbesc, ca nu l-am simtit, nu de alta, dar eu stau la 50 metri departare de o cale ferata, asa ca seismele astea, pentru ca eu sa le bag in seama, ar trebui sa aiba minim 6 grade, ca altfel, cred ca trece vreun marfar si reactia mea lipseste sa apara.Lamurind si acest detaliu insignifiant de altfel pentru mine, tin sa vorbesc de prostiile care sunt promulgate la noi, si pe care in mod paradoxal, oamenii de vaza ai societatii romane le numesc legi(de parca nu ar fi putut sa gaseasca o alta denumire).In ce tara civilizata, proaspat "europenizata" s-a mai pomenit interzicerea accesului cu biciclete in parc?Unde?Si cum eu si cu Pis suntem singurele cititoare ale blogului meu, ok fie, sa nu par asa de modesta:Pis, Farida, Miruna(pe ea am pus-o sa-l citeasca, deci nu stiu daca e normal sa o pun la socoteala), Mircea(el credea ca o sa vada poze, nu a trecut ink de varsta copilariei desi are 23 de ani), deci cum ziceam, ei sunt singurii cititori ai blogului meu si momentan sunt ocupatii, asadar si prin urmare, raspunsul la intrebarea anterioara:"Unde?" va veni tot de la mine(cea de-a cincea si cea mai fidela cititoare a blogului):"Nicaieri", in nicio(asa se scrie cf DOOM 2) tara din galaxia asta nu s-a interzis TOTAL accesul biciclistilor prin parcuri.Sigur ca s-au facut alei speciale pentru ei, pentru a evita posibilele accidente, nimeni nu contesta acest lucru.Personal, am fost in ambele situatii:de a accidenta cu bicicleta/rolele si de a fi accidentata de biciclisti/rolleri, deci sunt cat se poate de impartiala si obiectiva.Dar pentru ca la noi, nu e ca la nimeni altcineva, ca romanul a fost nu numai inventiv, ci si original, iata ca se poate.Si ca sa vedeti cum au reactionat oamenii la aceasta noua si nemaintalnita lege, va invit sa vizionati blogul lui cabral pe www.cabral.ro(de parca ar fi fost necesar sa mai scriu si site-ul, dar eu am zis sa-mi fac datoria crestineasca pana la capat)si sa vedeti ce frumos s-au plimbat bucurestenii cu bicicletele si cu rolele, pe langa un organ al politiei, fara niciun fel de STRESS(cum se zice pe aici prin partile SE-ice ale Romanicii).Bun.Ca legii ar trebui sa i se aduca amendamente o droaie, suntem cu totii de acord, chiar si cei ce au lansat-o libera ca pasarea cerului in realitatea romaneasca-"europenizata", chiar si cei ce ar trebui sa vegheze la buna aplicare a mirobolantei legi, chiar si ...chair si ...chiar si...Au recunoscut acest lucru(mai mult sau mai putin) la TV, pe Realitatea.Daca nu as fi sub anestezia Twilight, probabil ca as fi fost de-a dreptul inversunata, dar asa ma limitez la a fi mai diplomata.Ma minunez ca traiesc in Bucuresti, caci maine ma intorc, si da...duminik voi fi cu rolele si eu, cred ca in Cismigiu.

bucuresti

2009-04-23T10:59:00.000-07:00

Stau si ascult, privesc si discut cu cei din jurul meu, si-mi dau seama de un lucru: doar pentru mine si Eliade, Bucurestiul a exercitat si exercita o fascinatie continua.Restul lumii se pare ca-l detesta:"da, locuiesc de voie, de nevoie in Bucuresti, as pleca cu primul tren si m-as muta in orice alt oras"; ce-i opreste oare?Numai eu raman vesnic indragostita de capitala?De ce?Pentru ca Bucuresti a reprezentat locul maturizarii mele fortate ce-i drept, de la 19 la 20 ani, de la 20 la 21 ani si din cate imi dau seama procesul continua; cateodata ma sperie faptul ca-mi pierd din inocenta, dar e ceva firesc, face parte din firul existentei mele.Bucurestiul e locul in care m-am pierdut pe bulevardele flancate de-o parte si de alta de cladiri vechi si moderne(uimitor modul in care stilurile arhitecturale s-au imbinat armonic pentru a aduce cu ele putin din istoria ce s-a pierdut in negura timpului); Bucurestiul e locul in care arta muzicala si cea teatrala au capatat noi dimensiuni pentru mine; Bucurestiul e locul in care mi-am dat seama de puterea prieteniei; Bucurestiul e locul in care am descoperit viata de student; Bucuresti e locul in care, fermecata de cultura romana, am luat la pas toate muzeele; Bucuresti e locul in care....ar fi multe de spus, e locul in care traiesc...e orasul care nu doarme, e orasul ce nu conteneste sa ma surprinda, e ...Bucuresti.Si da...detest sa stau in statie la RATB cate 30 de minute si sa fac un drum de 25 de minute in 45 de minute, si da, ma enerveaza furnicarul care a devenit capitala, dar in final, si lucrurile astea il fac unic, si asa cum acceptam zi de zi langa noi oameni cu calitati si defecte, ar trebui sa acceptam si capitala, sa incercam sa o salvam, si sa o pastram intacta, asa cum Bucur, intemeietorul si-ar fi dorit.

Corul CNMB:)

2009-04-22T10:44:00.000-07:00

De 6 ani ma intalnesc cu colegii mei de liceu ca sa cant...De ce?Pentru ca muzica ne apropie pe toti, ne aduna din colturile tarii, ba chiar ale lumii, ne umple sufletul de bucurie, ne face sa ne simtim artisti.Daruim altora din fericirea pe care o simtim cantand.Am aproape 21 de ani si da....ma voi duce si in acest an cu colindul.Bine, la noi, lucrurile stau un picutz altfel:noi ne adunam imediat cum luam vacanta la liceu, la colegiul national Mircea cel Batran, facem repetitii, cantam pe 4 voci nu asha, si cireasa de pe tort:avem un dirijor:d....deci lucrurile sunt serioase, avem repertoriu, o lista intreaga, cel mai profesionist dintre toti e maestrul Florin, e mai tot timpu cu diapazonu la el.Eu si Florin suntem veteranii:)))si da....suntem studenti la ASE, Politehnica si elevi de liceu.Mergem prin oras, pe la biserica, prin banci, si cel mai important: in casele oamenilor.Si culmea, oamenii deschid usile, si ne asculta.Si poate ca cea mai mare madrie pentru noi e ca suntem intrebati daca suntem de la liceul de muzica, avem ink fetze de copii, si nu orice fel de copii, artisti nu alta.Da...urmeaza si ceaiul fierbinte din cafenele, ca trebuie sa ne incarcam si noi bateriile, si o luam de la capat, si o tot tinem asa de pe 21 pana pe 24 Decembrie, si pentru cateva zile ne simtim ca in copilarie, uitam ca am trecut de varsta majoratului de ceva vreme, cantam din suflet pentru celelalte suflete.
Personal nu simt Craciunul decat in momentul in care aud colinde, decat in momentul in care cant colinde.Anii trec, amintirile raman insa pe vecie, mai vii ca niciodata.De Craciun, de Craciunul meu, my musical Christmas, frigul pare ca e mai dulce, ziua pare ca e mai scurta, timpul pare ca nu are rabdare...

amintiri:constanta bucuresti
passion 4 mrk
d'ale carnavalului

2009-04-19T12:28:00.000-07:00

Oamenii sunt diferiti, stiu.Dar oare educatia, demnitatea, moralitatea si etica nu ar trebui sa fie niste atribute universal valabile, cel putin in cazul unor persoane ce apartin totusi unor medii sus-puse, unor functii sus-puse si care au o anumita responsabilitate de coordonare si organizare?I know...ma invart in jurul cozii.Dar hai sa zicem lucrurilor pe nume, ma rog nu chiaaaaaaar pe nume.Am o problema.De fapt, mai multe, dar nu are rost sa irosesc un post pentru asta:D
Am avut o revelatie, mi-am dat seama ca I have a passion for marketing, for marketing, deci 4 something, not for someone, ca sa ne intelegem, adica not anymore:D passion 4 PR pentru ca am avut marea sansa sa particip la conferintele si workshopurile organizate de BOS Romania, si da...i-am cunoscut pe Madalin Matica, Marius Balaci, Sorana Savu, Dan Sendroiu, Ada Lungu, Florin Grozea(hi q).Daca nu stiti cine sunt personalitatile insirate mai sus, desi ma indoiesc, dati un search pe google...si cand veti vedea nr de rezultate obtinute, va veti da seama de importanta lor:D
A fost ca o renastere, am inteles atat de multe, si cuvinte ca blogg, brand, promovare, comunicare, au capatat o noua rezonanta pentru mine.Si uite asa passion for marketing de la statusul meu s-a schimbat in rebranding...si va urma...nu mi permit sa scriu atat de multe pe pr, comunicare, mrk si tot ce ma intereseaza pe mine, pentru ca sunt in plin proces de descoperire si dezvoltare, si vreau sa scriu la obiect.si cum ziceam: Va urma...

inceput de sfarsit de septembrie...septembrie luni

2008-10-01T13:06:00.000-07:00

In incercarea de a mi face curajul sa spun ce simt si ceea ce se intampla cu mine, am zis sa astern toate aceste ganduri pe hartie din simplul motiv ca acum, acum am ajuns sa ma analizez eu pe mine, eu cu toate temerile, fricile si sentimentele ce ma definesc.Singuratatea e ceva ce ma sperie, nu ma vad stand eu cu mine, me, myself and I.E ceva de-a dreptul terifiant.De ce ?Din cauza ca atunci in momente de genu acesta, eu cel putin, ma afund in gandurile mele, si nu sunt totusi ganduri dintre cele mai pozitive si optimiste.Pentru unii poate parea de-a dreptul pueril sau si mai rau nebunesc, dar depresia e ceva ce intr-adevar afecteaza multi tineri din ziua de azi:multi tineri in special, sau cel putin asa consider eu, multi tineri pentru simplul motiv ca aceasta este varsta la care visele incep sa se contureze si sa prind incet, dar sigur aripi, tinerii pentru ca ei au totul si nimic, tinerii pentru ca vor atat de multe si totusi atat de putin, tinerii pentru ca ei sunt viitorul si totusi trecutul, tinerii pentru ca acum pornesc in viata si sunt inarmati cu sperante si iluzii, acestea sunt singurele lor arme, singurele lor chei spre succes, acestea si munca, norocul si gramul acela de nebunie pe care il are fiecare dintre noi.
Familia si prietenii, amicii, cunostiintele si toti oamenii din jurul meu, copiii, toti acestia imi dau o stare de bine.Copiii ma umplu de energie pozitiva, ma scot din monotonia existentei, ma fac sa vad toate lucrurile prin ochi lor nevinovati, prin inocenta lor si prin naivitatea lor ca totul din jur e rupt din povesti, ca basmele se transforma in realitate, ca printii si printesele intr-adevar exista, ca fetii-frumosii si ilene cosanzene se intalnesc la tot pasul, ca Mos Craciun ne viziteaza in fiecare iarna, ca Mos Ene ne saruta genele in fiecare noapte in semn de noapte buna.Am multe ganduri, am multe vise si totusi nimic, pentru ca nu vreau sa am parte de cadere, nu vreau sa ma afund in abisul desertaciunii, nu vreau sa ma trezesc cu nimic din ce mi-am dorit, asa ca mai bine nu mai stau sa filosofez atat si las lucrurile sa intre pe fagasul lor normal, las lucrurile sa curga, de la sine.Si e mai rau in momentul in care stii cate ceva despre ceea ce te inconjoara, pentru ca descoperind tot mai multe iti dai seama ca de fapt nu stii mai nimic.E mai bine sa nu stii, pur si simplu.E mai bine sa nu cauti dragostea, e mai bine sa-ti inchipui ca lumea intr-o zi o sa se schimbe si ca banul nu va mai fi cel care sa conduca omenirea....intr-o zi.